de Diana Georgescu
Regina Marii Britanii are o adevărată pasiune pentru cai, care datează încă de la vârsta de 4 ani, când a învățat să călărească. Este proprietară de cai de curse de peste 60 de ani, crește ponei din rasa Highland la Castelul Balmoral și este gazda unei manifestări sportive dedicate cabalinelor, care se desfășoară anual, la Windsor.
Peggy, poneiul Shetland care i-a marcat copilăria
Atașamentul puternic pentru cabaline, prețuit și cultivat, căruia cea mai puternică femeie a lumii i-a acordat constant timp și atenție și care i-a oferit numeroase satisfacții, a debutat la o vârstă fragedă. Lui Peggy, poneiul dăruit pe când mica suverană avea doar 4 ani, i s-au succedat numeroși cai și ponei, astfel încât grajdurile regale au găzduit-o pe Betsy, frumosul pursânge de culoare neagră, preferatul reginei din anii ’50, sau pe Surprise, calul gri devenit faimos după ce regina l-a condus la victorie în cursa de la Ascot din 1961. De altfel, a concurat și în Epsom Derby, câștigând locul secund, în 1953, și pe cel de-al treilea, în 2011.
Cursele de cai de la Ascot
Cursele regale de la Ascot au o îndelungată tradiție, datând din 1711, când Regina Anne a sesizat potențialul de a organiza curse de cai la East Cote, cum se numea în acele vremuri. Regina Elisabeta a II-a manifestă un mare interes pentru această competiție, întrucât, de-a lungul timpului, ea a deținut 22 de câștigători ai Royal Ascot. Este, de altfel, o tradiție să participe în calitate de spectator în fiecare an, împreună cu familia, ocazie cu care, din loja sa roială, felicită câștigătorul. În ultimii ani, prințul Harry este cel care o însoțește la eveniment și care continuă tradiția bunicii sale în ceea ce privește atașamentul pentru cai.
Continuă să călărească în fiecare dimineață
Pasiunea se pare că nu ține cont de vârstă, întrucât, la cei 88 de ani, monarhul britanic continuă să călărească zilnic, chiar dacă acest lucru îngrijorează teribil personalul de pază și chiar membrii familiei regale. Cu atât mai mult cu cât regina refuză să poarte casca de protecție. Eșarfele sale binecunoscute continuă să fluture în timp ce aceasta galopează în Windsor Great Park, spre încântarea privitorilor. E drept că regina preferă acum un ponei Fell, numit Carltonlima Emma, pe care îl călărește însă cu aceeași grație și vigoare. În pofida slăbiciunii sale pentru reprezentanții raselor puternice și rapide, pe care continuă să-i crească pentru competiții, în ultima perioadă, Elisabeta a II-a și-a îndreptat atenția asupra poneilor din rasa Fell, renumiți în special pentru docilitatea și rezistența lor. De altfel, aceste calități i-au făcut să fie apreciați în decursul istoriei, patrupezii avându-și originile încă din perioada neolitică și fiind cunoscuți ca preferații vikingilor, iar, mai târziu, ai normanzilor. După ce au fost folosiți drept animale de povară și chiar pentru transportul minereului de fier sau al cărbunelui în perioada revoluției industriale, abia în 1950 au fost introduși pentru călărie, iar faptul că sunt apreciați de suverana Marii Britanii îi face și mai populari.
Dunfermline, un cal din rasa Thoroughbred, rasă ai cărei reprezentanți monarhul i-a îndrăgit pentru rapiditate și agilitate, a reușit performanța de a câștiga, în 1977, atât cursele de la Epsom Oaks, cât și pe cele de la St. Leger Stakes
A excelat şi drept crescător de cai
Pe lângă îndemânarea în ceea ce privește călăria, Elisabeta a II-a are și o îndelungată carieră de crescător de cai, experiența sa în domeniu depășind 60 de ani. Reputația și-a câștigat-o pornind de la moștenirea primită de la tatăl său, George al VI-lea, iar în tot acest timp caii reginei au triumfat în peste 1.600 de curse, incluzându-le și pe cele cinci clasice britanice, poate doar cu excepția derby-ului Epsom - printre acestea, Carozza, care a triumfat la Epsom Oaks în 1957, și Pall Mall, care a câștigat cursele 2000 Guineas în 1958. Anul trecut, Estimate a adus acasă, spre mândria reginei, cupa de aur la Royal Ascot, un trofeu prestigios, extrem de râvnit.