de Dana Purgaru
Elegant, fermecător, seducător, păunul a început să-și etaleze evantaiul său multicolor și în grădinile unor români care au dorit să aibă ceva deosebit în spațiul de lângă casă. Prin prezența lor, deocamdată exotică, aceștia creează senzație și induc o stare de liniște și armonie datorită temperamentului lor calm.
Lăudat și protejat la curțile imperiale
Celebru pentru evantaiul său multicolor și pentru dansul curtenitor de o frumusețe unică, păunul a fost venerat de-a lungul secolelor - în special de hinduși, care l-au asociat cu diverse zeități - și tratat la palate ca un adevărat rege. Cunoscut și sub denumirile de păun comun, păun indian sau păun asiatic, păunul albastru (Pavo cristatus) își are originile în sudul Asiei, unde se pare că a început să fie domesticit în urmă cu două milenii, fapt atestat de numeroasele vestigii antice decorate cu aceste păsări minunate. Pelerinii au purtat mai apoi vestea frumuseții lor, iar păunii au început să se răspândească peste tot în lume, fiind râvniți de mai-marii diverselor state. Ca pentru a sublinia o dată în plus splendoarea sa, păunul a primit în 1963 distincția „Pasărea națională a Indiei”, asociată cu lucruri benefice. Din păcate, în unele zone, păunii sălbatici sunt pe cale de dispariție, din cauza vânătorii excesive pentru carne și pentru pene.
Îi place să aibă un „harem”
Păunul este o pasăre rezistentă, putând fi întâlnit chiar și la altitudini de 2.000 de metri în Himalaya, însă este destul de pretențios și solicitant în captivitate, deoarece are nevoie de mult spațiu. Masculul nu suportă să stea singur, ci alături de trei-cinci femele, iar dacă se află într-un grup în care are concurență, se poate întâmpla ca luptele dintre masculi să fie sângeroase. Păunii adoră să stea la soare și, deși au aripi mari, se deplasează mai mult în mers. Pentru dormit, preferă crengile de jos ale copacilor, pentru a se apăra de animalele prădătoare.
Masculul poate atinge şase kilograme și doi metri
Ca în cazul multor specii de zburătoare, numai masculul are un penaj atrăgător și își etalează coada multicoloră, cu zeci de ochi albaștri, pentru a intra în grațiile femelelor pe care le curtează cu o eleganță aparte, într-un dans ce a inspirat nenumărați artiști. Femela este aproape la fel de mare ca masculul, dar aspectul ei este comun - penajul are un colorit șters, iar coada este mult mai scurtă. Masculul măsoară circa doi metri (jumătate este coada) și poate atinge şase kilograme, iar femela poate ajunge până la cinci kilograme, dar, neavând coadă, măsoară doar un metru.
Splendoarea evantaiului, etalată după vârsta de 4 ani
Masculul are o creastă în formă de evantai, formată din pene de culoare neagră, cu reflexii verde-albăstrui, iar creștetul capului este albastru metalic. Ochii au culoarea neagră și sunt încadrați între două linii albe. Pe spate are un desen sub formă de solzi de bronz cu irizații verzui, pieptul este albastru metalic, iar abdomenul, verde închis. Coada, în formă de evantai atunci când este înfoiată, e formată din 20 de pene scurte ce susțin circa 200 de pene lungi, fiecare cu un desen ce reprezintă un ochi albastru în vârf. Masculii își dezvoltă pe deplin coada după vârsta de 2 ani și abia după 4 ani cele 200 de pene ating maturitatea, astfel încât pot fi etalate în toată splendoarea lor.
O femelă depune patru-şase ouă
Femela păunului are un penaj în care predomină culoarea maro, cu străluciri verzui, delicate, iar abdomenul ei este alb. Un lucru puțin știut este faptul că și păunii femele își pot înfoia cozile, dar ele nu au decât cele 20 de pene de bază, scurte. Sezonul de împerechere începe în aprilie și durează până în mai, apoi femela sapă un cuib în pământ, îl căptușește cu iarbă și depune între patru și şase ouă albe, pe care le clocește fără ajutorul masculului. Puii eclozează după aproape o lună.
Adoră libertatea și e un maestru al evadărilor
Păunii sunt destul de gălăgioși, în special dimineața și seara, și scot țipete destul de stridente. Dacă nu au spațiu mult la dispoziție și îndeajuns de multe locuri în care să se cocoațe, ei vor sări pe gard și vor părăsi curtea, fiind păsări foarte curioase, care nu suportă locurile împrejmuite, deoarece se simt cel mai bine în libertate. Deși sunt foarte sociabili în grupul lor, păunilor nu prea le plac alte păsări de curte și pot deveni agresivi. În general, cu oamenii sunt foarte timizi și preferă să fie lăsați în pace și admirați de la distanță.
Poate trăi chiar și 20 de ani
Aceste păsări pot fi hrănite asemănător curcanilor și au nevoie de mai multe proteine decât alte zburătoare de curte. Alimentația lor este foarte variată, de la semințe și nuci până la viermi și insecte, și nu rareori se întâmplă să vâneze mamifere mici. Adoră semințele de floarea-soarelui și fructele și legumele proaspete și pot fi atât de pofticioase, încât să ciupească mâna care le hrănește. Pe lângă mult spațiu, printre cerințele păunilor se numără și o sursă de apă curată și un loc cu nisip pentru a se „îmbăia”, deoarece adoră curățenia. Dacă sunt îngrijiți corespunzător, păunii pot trăi chiar și 20 de ani. Un exemplar tânăr costă circa 200 de lei, iar unul adult poate ajunge la 500 de lei.
Varietatea albă, propagată genetic
Des preferați de crescătorii de păsări ornamentale, păunii albi nu sunt albinoși, așa cum se crede, ci au apărut în urma unei mutații genetice, care a fost mai apoi propagată pentru diversificarea speciei. Practic, penajului lor le lipsește pigmentul de culoare, schimbare ce poartă numele de leucism. În cazul acestor păuni, puii se nasc galbeni și devin albi pe măsură ce se maturizează.