de Gabriela Niculescu
Asociațiile pentru protecția animalelor se confruntă cu probleme din ce în ce mai dificil de rezolvat, pecum ideea preconcepută că fură banii și nu fac nimic pentru animale, lipsa fondurilor necesare pentru sterilizare sau tratarea animalelor abandonate, datorii acumulate și, mai nou, disensiuni apărute în urma votării legii microcipării. Pentru că știm cât de importantă este munca, adesea voluntară, a acestor iubitori de animale, am rugat-o pe Marcela Pîslă (foto), președintele Asociației „Cuțu, cuțu”, să ne vorbească despre activitatea pe care o desfășoară, greutățile întâmpinate și soarta sufletelor nimănui.
„Am dat 3.000 de câini şi pisici spre adopție”
- Care sunt activităţile Asociaţiei „Cuțu, cuțu” pentru protecția animalelor?
- Asociaţia „Cuţu, cuţu” se axează în prezent pe activităţi de educaţie, legislaţie, lobby, demersuri pentru pedepsirea cruzimilor şi a fraudelor economice, consultanţă şi adopţie. Încercăm să realizăm o protecţie de tip macro, incluzând cât mai multe animale sub „umbrela protecţiei animalelor” în cel mai scurt timp posibil, chiar simultan. Mai exact, nu lucrăm după metoda „primul animal venit, primul animal servit”, ci după metoda „încercăm să ajutăm toate animalele în acelaşi timp”.
- Ce ați realizat în cei 14 ani de existență?
- Am trecut prin toate ramurile protecţiei animalelor, şi anume, am realizat un ziar pentru protecţia animalelor, am lucrat în adăposturile colegilor la dat hrană şi la curăţenie, am dat 3.000 de câini şi pisici spre adopție. Am participat la emisiuni, am sterilizat pe cont propriu şi în parteneriat cu unele primării, am desfăşurat lobby, determinând împreună cu colegii noştri apariţia unor hotărâri de consiliu şi legi pentru obligativitatea sterilizării şi pentru gratuitate, am colaborat cu clinicile mobile precum cea a Fundaţiei Brigitte Bardot. Am mai dus la tratament foarte multe animale rănite sau bolnave, am depus plângeri penale, determinând scoaterea la iveală a unor fraude economice, am realizat circa 100 de mitinguri, am organizat târguri de adopţie şi de informare, am oferit consultanță oricui ne-a cerut sfatul, am organizat sute de şedinţe cu iubitorii de animale, am contribuit la înfiinţarea unor organizaţii noi şi federaţii, am militat şi pentru alte animale decât câinii, precum delfinii, animalele din pădure, din Deltă, pentru consum, miei etc. Dintre toate domeniile, considerăm că cel principal este cel al educaţiei şi informării continue a populaţiei, a celor care au şansa să aibă pe lângă ei animale. Educaţia este cea care oferă protecţie simultană cât mai multor specii.
„Facem activităţi cu bani împrumutaţi de la iubitorii de animale”
- Care sunt greutăţile pe care le întâmpinaţi?
- În primul rând, întâmpinăm greutăţi financiare. În timp ce toată ţara îşi închipuie, „graţie” mass-media, că suntem plini de bani, avem greutăţi financiare atât de mari, încât la ora aceasta avem 4.000 de lei datorii de anul trecut şi 2.000 de lei datorii de anul acesta. Multe activităţi le facem cu bani împrumutaţi de la iubitorii de animale. Nu avem nici măcar un sponsor care să ne ofere lunar o anumită sumă, cât de mică. Lipsa donaţiilor face să nu putem avea angajaţi, de tipul avocaţi, care să sară în sprijinul oamenilor care reclamă tot felul de cruzimi. Sau nu putem angaja o secretară care să ţină legătura nonstop cu publicul. Ori nu putem trata animalele bolnave, pentru care ni se cere ajutorul. Nu putem realiza campanii, sterilizări şi multe alte activităţi foarte utile.
- Știu că lipsa banilor nu este singura problemă pe care o înfruntați.
- Un alt obstacol este lipsa de fair-play din protecţia animalelor şi tendinţa de a minţi, manifestată deopotrivă de iubitorii de animale şi de neiubitorii de animale. Din dorinţa de a „muri şi capra vecinilor”, mulţi iubitori au tendinţa de a inventa neadevăruri şi de a le împrăştia, astfel încât colegii mai vizibili să fie discreditaţi la modul că „nu fac nimic” şi „fură banii câinilor”. Această tendinţă a dus la încetăţenirea unei adevărate legende false pe care o ştie mai tot omul. Adevărul este halucinant şi este exact invers: toţi iubitorii de animale muncesc din răsputeri şi sunt extrem de săraci, deoarece îşi cheltuiesc toţi banii pe animale. De minciuni profită autorităţile, care întăresc această legendă ori de câte ori au ocazia, din dorinţa de a arăta un vinovat populaţiei nemulţumite de numărul mușcăturilor şi de prezenţa câinilor pe stradă. Toate acestea determină oamenii să doneze extrem de puţini bani către protecţia animalelor. Însă, autorităţile au „pâinea şi cuţitul”, căci ele primesc în fiecare an foarte mulţi bani de la bugetul statului să rezolve problema câinilor. Autoritatea pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor (ASPA) a primit, de exemplu, anul acesta 7 milioane de euro! Din aceşti bani nu a dat niciun leu ONG-urilor! Nu doar acum, niciodată!
„Cel mai mult primim din donarea a 2% din impozitul pe venit”
- Cum şi de unde reuşiţi să adunaţi banii necesari desfăşurării activităţilor dumneavoastră?
- Cei mai mulţi bani intră în cont prin donarea a 2% din impozitul pe venit. Le mulţumim tuturor contribuabililor care direcţionează 2% către asociaţia noastră şi, în general, către protecţia animalelor! O parte din bani mai provine de la persoane fizice şi de la persoane juridice. Mai solicităm 5 lei lunar fiecărei persoane dispusă să doneze, bani care să fie direcţionaţi către asociaţia noastră sau către o altă organizaţie sau protector de zonă, diferiţi de la lună la lună. În felul acesta, asigurăm o creştere uniformă a tuturor ramurilor protecţiei animalelor. Sunt puţine persoanele care au înţeles importanța acestui sistem de colectare, iar lor le mulţumim din suflet, căci pun bazele unei protecţii noi!
„De obligativitatea microcipării prin lege profită veterinarii“
- După legea microcipării a apărut o serie întreagă de probleme. Care sunt acestea?
- Microcipul reprezintă „gura” câinilor. Un câine pierdut poate fi regăsit cu uşurinţă dacă el este microcipat şi dacă este introdus în Registrul Unic de Evidenţă a Câinilor cu Stăpân (RECS), bază de date ţinută la nivel naţional. Organizaţiile de profil, printre care şi asociaţia noastră, au cerut Parlamentului de foarte mulţi ani obligativitatea microcipării. Legea a fost emisă abia în septembrie 2013. Este vorba despre Legea 258/2013. Numai că de obligativitatea microcipării prin lege profită medicii veterinari, care au ridicat preţul acestei proceduri chiar de până la zece ori costul microcipului. De exemplu, îl cumpără de la distribuitor cu 12 lei şi cer persoanelor care microcipează câinele 120 de lei, ceea ce este foarte grav. Într-o ţară sărăcită, puţine persoane îşi permit să microcipeze, mai ales că şi înregistrarea în RECS mai costă încă 40-60 de lei, iar ea nu se realizează fără vaccinarea antirabică, procedură care mai costă încă 30 de lei! Dacă proprietarii mai au şi alţi câini sau sunt protectori de zonă cu foarte mulţi câini în grijă, devine aproape imposibil să microcipăm câinii. Multă lume vorbeşte despre pericolul abandonului, proprietarul renunţând la câine şi aruncându-l pe străzi, de frica de a lua amendă că nu l-a microcipat.