Copiilor li se întâmplă frecvent să le curgă sânge din nas fără să se fi lovit sau să fi făcut vreo mişcare bruscă. Sângerarea nazală (epistaxis) este de cele mai multe ori benignă, pentru că, în 80% dintre cazuri, pata vasculară este sursa sângerării. Este într-adevăr jenant şi neplăcut atunci când se repetă des, dar este foarte rar ceva îngrijorător.
Cauze şi măsuri de prim ajutor
În fiecare nară, la circa un centimetru de marginea exterioară a nasului, există o zonă a mucoasei, numită pată vasculară. Aceasta este compusă dintr-un număr foarte mare de mici vase de sânge, ce au tendinţa să se spargă mai uşor la anumiţi copii, din cauza fragilităţii mucoasei nazale. În momentul în care începe să sângereze, apăsaţi nările exact sub partea osoasă, având grijă să păstreze capul uşor aplecat spre faţă. Această presiune trebuie să dureze cel puţin două-trei minute. Păstraţi-vă calmul şi liniştiţi şi copilul, pentru că vederea sângelui l-ar putea speria. Dacă sângerarea durează, puteţi introduce în nară un pic de vată sau o compresă hemostatică. Altă soluţie ar fi să cereţi pediatrului să vă prescrie o cremă specială, ce întăreşte mucoasele.
Răceala, factor favorizant
Răceala favorizează sângerările nazale, pentru că irită mucoasele şi formează nişte cruste aderente în interiorul nasului, ce se dezlipesc prin strănut repetat sau prin suflatul nasului. Ca să evitaţi acest lucru trebuie să-i curăţaţi des nasul cu ser fiziologic şi să asiguraţi o umiditate optimă în camera copilului. Un alt motiv ce favorizează sângerările nazale este existenţa unui mic obiect în nas. Accident frecvent întâlnit la copiii mici, introducerea unui corp străin în nară poate declanşa sângerări repetate. Nu încercaţi să scoateţi obiectul, pentru că există riscul să-l împingeţi şi mai adânc şi atunci poate trece mai departe în căile respiratorii. Cel mai bine mergeţi la camera de gardă a celui mai apropiat spital, şi acolo micuţul ştrengar va primi ajutor specializat.
Veronica Zărescu
