Câştigul în greutate, lunar şi regulat, este semnul cel mai important al sănătăţii şi al dezvoltării normale a copilului. De aceea trebuie să cântărim bebeluşul în fiecare lună de la naştere.
Alimentaţia la sân, cea mai indicată
Dacă un copil nu ia în greutate timp de două luni, atunci părinţii şi medicul pediatru trebuie să recomande un set complet de analize şi să verifice atmosfera în care trăieşte micuţul. Rămânerea în urmă poate fi datorată unei boli, alimentaţiei neadecvate sau lipsei de atenţie.Este adevărat că alimentaţia naturală (la sân) protejează bebeluşul de bolile obişnuite şi îi asigură creşterea în primele luni de viaţă. Cu toate acestea, este esenţial să se administreze copilului toate vaccinurile necesare în primul an de viaţă, deoarece imunizarea completă îl protejează de boli ce pot cauza malnutriţia.
Fiecare copil are ritmul propriu de creştere
Creşterea în greutate a sugarului în primul an de viaţă se face astfel: în primele patru luni, câte 750 g/lună, următoarele patru luni, câte 500 g/lună, iar ultimele patru (de la 8 la 12 luni), câte 250 g/lună. Acestea sunt însă nişte valori medii orientative. Fiecare copil are ritmul propriu de creştere, care este influenţat şi de factori constituţionali.
Aşadar, dacă micuţul dumneavoastră nu are greutatea recomandată de specialişti la o anumită vârstă, atunci trebuie luate în calcul şi alte variabile. Acestea ar putea fi: înălţimea, evoluţia greutăţii, frecvenţa afecţiunilor în timp, precum şi factorii genetici. Dacă în urma acestor verificări se dovedeşte că micuţul are o problemă ce îi împiedică dezvoltarea normală, atunci medicul pediatru va recomanda un set de analize ale sângelui şi alte investigaţii medicale impuse de starea de sănătate a copilului. În orice caz, nu ignoraţi eventualele stagnări în greutate ale bebeluşului. Mai bine să vă faceţi griji degeaba decât să neglijaţi o eventuală afecţiune ce poate influenţa creşterea copilului.
Veronica Zărescu