de Veronica Zărescu

Cei mai mulţi bebeluşi contactează herpesul în momentul naşterii de la mamele lor infectate în timpul sarcinii şi al căror organism nu a avut cum să dezvolte anticorpii protectori până la naştere.

Poate interveni moartea sugarului
Dacă un bebeluş a luat virusul herpetic, infecţia se poate localiza la nivelul pielii, ochilor şi gurii sau la creier şi la măduva spinării (la sistemul nervos central). O altă formă, destul de gravă, este aceea a infecţiei herpetice diseminate, în care sunt implicate mai multe organe ale corpului. Nou-născuţii cu infecţia localizată la nivelul pielii, ochilor şi gurii au în general o evoluţie mai bună decât cei cu infecţia localizată la sistemul nervos central sau cu infecţie diseminată. În ciuda terapiei antivirale, mulţi bebeluşi cu infecţie diseminată sau localizată la nivelul sistemului nervos central mor sau au handicapuri grave pe termen lung.

Prevenţia îmbolnăvirii, cea mai sigură
În primul rând, femeile care doresc să conceapă un copil trebuie să facă un set complet de analize înainte de a rămâne însărcinate şi să urmeze tratament în cazul în care se depistează prezenţa virusului herpetic. Dacă leziunea herpetică apare chiar în timpul travaliului, naşterea se va face prin cezariană, pentru a evita ca bebeluşul să treacă prin canalul de naştere infectat. Unele femei aleg să ia antibiotice antivirale începând de la 36 de săptămâni, pentru a încerca să evite o erupţie. Însă nu există vreun studiu care să arate că această abordare înlătură infectarea cu herpes a nou-născutului. Dacă bebeluşul vine pe lume printr-un canal de naştere infectat, iar mama a luat virusul recent, rata de transmitere a infecţiei la bebeluş este între 30% şi 50%, însă chiar şi cu cel mai bun tratament, mulţi dintre aceşti copii mor sau rămân cu dizabilităţi permanente.