În mod normal, corpul uman produce o mare cantitate de căldură internă. De regulă, ne răcorim prin transpiraţie sau prin emanarea căldurii prin piele. În anumite condiţii, cum ar fi temperaturi neobişnuit de ridicate, umiditate crescută sau exerciţii fizice intense efectuate la soare, acest sistem de răcire poate fi suprasolicitat, astfel încât temperatura internă poate ajunge la un nivel periculos. Cunoscute sub denumirea populară de „bolile căldurii”, afecţiunile cauzate de temperaturile ridicate sunt: crampe, extenuare sau insolaţie.
Crampele
Crampele de căldură sunt crampe scurte şi intense ale muşchilor, ale picioarele, ale braţelor sau ale abdomenului, ce pot să apară pe parcursul sau după ce respectiva persoană a făcut efort la temperaturi ridicate. La copii, crampele de căldură apar mai ales când aceştia nu au consumat destule fluide. Deşi dureroase, acestea nu reprezintă o afecţiune serioasă. De cele mai multe ori nu este nevoie de un tratament special. Un loc răcoros, odihnă şi lichide vor atenua durerea copilului. Se recomandă şi masarea muşchilor dureroşi.
Extenuarea e periculoasă
Extenuarea de căldură este mai severă şi poate apărea atunci când o persoană aflată într-un climat sau mediu extrem de călduros nu a consumat destule fluide. Simptomele pot fi: deshidratare, oboseală, slăbiciune, piele lipicioasă, dureri de cap, greaţă, vomă, hiperventilaţie (respiraţie rapidă), iritabilitate. Aduceţi imediat copilul în casă sau la umbră, desfăceţi-i hainele şi daţi-i un pahar cu apă. Dacă aveţi posibilitatea faceţi-i un duş cu apă călduţă. Dacă tot nu îşi revine, apelaţi la medic. Dacă nu este tratată, extenuarea de căldură se poate transforma în insolaţie, ce poate fi fatală. În numărul viitor al revistei noastre vă vom prezenta cea mai gravă „boală a căldurii”: insolaţia. Această afecţiune este considerată o urgenţă medicală şi trebuie tratată ca atare. (va urma)
Veronica Zărescu
