de Veronica Zărescu

Nu există om care să nu poată spune că şi-a ros unghiile măcar o dată în viaţă. Este un gest nervos, bazat pe o anumită stare emoţională de moment, dar care, repetat, poate deveni obişnuinţă. În copilărie, momentele ce pot declanşa acest tic sunt legate de anumite schimbări în viaţă cum ar fi: mutatul, decesul unei persoane apropiate, divorţul părinţilor, naşterea unui frăţior sau chiar modificări ale vieţii cotidiene, respectiv începerea grădiniţei sau a şcolii.

În cazuri extreme, un psihoterapeut este ideal
Onicofagie este denumirea ştiinţifică a acestui gest considerat de specialişti inofensiv. Important este să identificaţi cauza apariţiei lui şi să încercaţi să rezolvaţi problema. În acest caz, rosul unghiilor va dispărea probabil la fel de repede cum a apărut. Totuşi, aveţi grijă să supravegheaţi evoluţia obiceiului. Dacă lucrurile se agravează, de exemplu, dacă îşi roade unghiile până la sânge, atunci nu ezitaţi să consultaţi pediatrul dumneavoastră sau direct un psihoterapeut.

Nu-l pedepsiţi!
Încercaţi să descoperiţi punctul de pornire a acestui gest şi să îl rezolvaţi. Nu vor fi de folos nici cearta, nici pedeapsa, cu atât mai puţin să îi faceţi observaţii în public. Dimpotrivă, prin reproşuri s-ar putea să obţineţi chiar rezultatul invers, pentru că a interzice acest gest nu va face decât să accentueze temerile sau trauma care îl determină să roadă unghiile.