de Veronica Zărescu

Activităţile extraşcolare sunt binevenite pentru copii, deoarece constituie o modalitate plăcută de a-şi consuma energia şi de a învăţa ceva nou fără să stea în bancă. Există însă părinţi care încearcă să impună ce trebuie să facă fără să îi întrebe dacă îşi doresc acest lucru.

La un moment dat, am avut ocazia de a face o cercetare la un club de dans sportiv unde luau lecţii tineri şi micuţi cu diverse vârste, între 5 şi 20 de ani. Pe parcursul studiului am discutat cu cei mai mari, care trecuseră de 10 ani şi care aveau deja un istoric competiţional. Întreaga perioadă petrecută alături de ei a fost o adevărată plăcere, atât pentru că-i vedeam dansând, cât şi pentru că puteam să stau de vorba cu ei. Am participat la antrenamentele lor şi am ascultat diferite întâmplări din viaţa lor. Am aflat că, din cele 20 de perechi, erau doar câţiva copii pasionaţi cu adevărat de acest sport. Cei care se plângeau cel mai mult că sunt acolo pentru că îi obligă părinţii erau băieţii cu vârste între 10 şi 14 ani. Percepeau activitatea ca pe un chin, deoarece ei îşi doreau cu totul altceva, cum ar fi fotbal sau arte marţiale. Faptul că nu făceau acest sport cu plăcere se reflecta şi în rezultatele lor competiţionale. Lucrul în echipă şi compatibilitatea partenerilor sunt esenţiale pentru a putea practica dansul sportiv. Ca în orice relaţie, este nevoie de „doi” să meargă lucrurile. Ţineţi cont şi de doleanţele copiilor în alegerea activităţilor extraşcolare, deoarece este păcat ca ei să investească timp şi energie în ceva ce nu le face plăcere, iar dezinteresul lor poate aduce dezamăgire coechipierilor!