de Veronica Zărescu

Lumea satului românesc ascunde multe tradiţii legate de naşterea unui copil. Sunt nenumărate superstiţiile şi obiceiurile ortodoxe legate de ocrotirea sufletului nou-venitului pe lume. Se spune că, până la botez, micuţul nu trebuie scos din casă şi nici arătat străinilor, pentru că se poate deochia. Proaspăta mamă nu are voie să intre în biserică decât după 40 de zile de la naştere, atunci când preotul îi face o moliftă de purificare a trupului. Tot atunci se zice că pruncul trebuie încreştinat în casa Domnului. Să o luăm cu începutul!

1. Ursitoarele
Credinţa în ursitoare, în puterea lor de a trasa soarta fiecărui om, a fost şi încă mai este răspândită şi înrădăcinată în sânul poporului român, ea fiind moştenită de la romani. Sunt trei zâne care vin în nopţile fără soţ din prima săptămână de viaţă a copilului şi-i ursesc soarta. Se spune că, în timpurile străvechi, aceste ursitoare erau văzute şi auzite de moaşele care privegheau nou-născuţii. Pentru că ele au destăinuit acest secret, se zice că şi-au pierdut acest dar.

2. Botezul
Ritualul de botez este diferit de la o credinţă la alta. La creştinii ortodocşi, încreştinarea pruncului conţine mai multe etape. Pentru început, preotul sfinţeşte apa din cristelniţă, după aceea unge copilul cu ulei sfinţit în semnul crucii şi este cufundat de trei ori în apa din cristelniţă. Odată parcurse stagiile, se zice că micuţul a intrat în rândul creştinilor şi va fi ocrotit toată viaţa de îngerul pe care Iisus i-l va trimite. La final, copilul primeşte Sfânta Împărtăşanie şi este încă o dată miruit.

3. Prima baie
În apa de la prima baie după cea de botez, tradiţia spune că trebuie să se pună:
- busuioc, pentru ca micuţul să fie atrăgător, mai ales dacă este fată;
- grâu, să fie cinstit;
- mărar, să fie plăcut;
- mentă şi romaniţă, să crească uşor şi să fie sănătos;
- boabe de mac, să doarmă bine;
- seminţe de cânepă, să crească iute;
- pene, să fie uşor;
- apă sfinţită, să fie curat ca ea;
- ouă, să fie sănătos;
- bani.
Moaşa trebuie să pună apa de la baia acestuia la rădăcina unui măr sau păr, pentru a creşte copilul frumos şi sănătos ca pomul respectiv. Ea dă copilul naşilor, care-i pun bani în sân după care îl redă mamei, iar ea o cinsteşte cu un pahar cu rachiu.