de Veronica Zărescu

Emisia involuntară de urină poate să apară în perioada copilăriei în urma unor probleme medicale de ordin fizic sau psihic. Mulţi copii „se scapă” pe ei în timpul zilei sau noaptea. Adesea, urinarea este involuntară, dar există şi situaţii în care micuţul face pe el intenţionat.
Diagnosticul de enurezis poate fi stabilit abia după ce se constată la ce interval se repetă emisia de urină. Dacă un copil face pe el ziua sau noaptea, de cel puţin două ori pe săptămână, timp de trei luni, atunci este vorba despre enurezis. În paralel cu aceste neplăceri, micuţul va avea o capacitate de concentrare şi de comunicare mult mai redusă.

Şi lipsa de afecţiune poate fi o cauză
Se pot întâlni trei situaţii distincte în care copilul face pe el: doar noaptea, doar ziua sau în ambele cazuri.
Enurezisul nocturn este cel mai des întâlnit şi constă în emisia involuntară de urină în timpul somnului. Cel diurn constă în eliminarea involuntară sau voluntară a urinei pe timpul zilei. Cauzele pot fi multiple: anxietate legată de şcoală, frica de anumite persoane din anturaj etc. Am cunoscut un băieţel ce suferea de enurezis diurn şi nocturn. Mama lui se plângea de acest fapt, neînţelegând ce se întâmplă cu fiul său. În urma numeroaselor controale medicale la care fusese supus copilul, s-a ajuns la concluzia că această tulburare nu se datorează unor cauze medicale. Stând de vorbă cu micuţul şi urmărindu-l în timp, am aflat că părinţii tocmai se despărţiseră, iar mama avea diverse relaţii cu bărbaţi pe care îi aducea acasă. Ea nu avea o relaţie afectivă profundă cu copilul şi nici nu mai comunica des cu acesta. În acest caz, reacţia băieţelului era intenţionată, el pedepsindu-şi astfel mama pentru toate nemulţumirile sale. Oricare ar fi cauza, trebuie să vă adresaţi medicului şi să efectuaţi analizele, pentru a putea rezolva din timp problema.