de Veronica Zărescu

Fiecare bebeluş are ritmul şi personalitatea sa. Unii copii se grăbesc să se ridice în pătuţ de pe la 6-7 luni şi pornesc singuri, pe propriile picioruşe, la 10-11 luni, în vreme ce alţii nu merg singuri nici la 1 an şi jumătate. Dacă nu sunt probleme medicale evidente, atunci micuţul este doar leneş sau fricos. Nu trebuie să vă îngrijoraţi, ci doar să aveţi răbdare şi să provocaţi bebeluşul la deplasare.

Iată câteva metode pentru a-l convinge să meargă:
- una dintre cele mai vechi metode este cea a mamei, care îl susţine pe micuţ de ambele mâini pentru a merge;
- premergătorul (ajută deplasarea, dar poate întârzia mersul de unul singur);
- puneţi-i la îndemână jucării ce trebuie împinse sau rostogolite;
- ţarcul căptuşit este o altă variantă bună. Bebeluşul poate fi lăsat acolo, pentru a se ridica şi a merge singur, iar în cădere nu se loveşte;
- provocaţi-l să ajungă de la dumneavoastră la o altă persoană familiară şi înapoi, pe distanţe scurte.
Dacă niciuna dintre metodele acestea nu dă rezultate, atunci micuţul nu este pregătit să meargă, nu doreşte încă acest lucru.

Faceţi exerciţii cu el în fiecare zi
Greutatea corporală poate fi un factor de întârziere a mersului, pentru că îl împiedică pe bebeluş să fie stabil, pe propriile picioruşe. Un copil mai micuţ şi mai slab este mult mai flexibil decât unul mai solid. O căzătură anterioară poate l-a speriat şi acum se va teme o perioadă să mai pornească singur. Trebuie să aveţi răbdare şi să exersaţi mersul zilnic, până va reuşi. Nu vă speriaţi, există şi copii, clinic sănătoşi, care au mers prima oară singuri la vârsta de aproape 2 ani. Ca să fiţi totuşi sigură că nu este nimic în neregulă, consultaţi un medic pediatru şi faceţi un set de analize de rutină. Dacă micuţul este doar leneş, atunci aveţi răbdare să pornească singur, pentru că după aceea cu greu îl veţi mai opri.