de Veronica Zărescu

De cele mai multe ori, copiii au tendinţa să creadă că totul li se cuvine şi că părinţii sunt cei care trebuie să le ofere. Sunt cazuri în care aceştia din urmă fac eforturi extraordinare pentru a le asigura micuţilor lor toate cele necesare şi sunt uimiţi de reacţiile acestora, care, de multe ori, dau dovadă că nu apreciază nici efortul şi nici faptul că au primit obiectul dorit.

„Am făcut un sacrificiu...”
O mămică îmi povestea despre reacţia fiului său în momentul în care s-a stricat calculatorul. Părinţii i-au explicat că nu pot repara calculatorul imediat şi va trebui să aştepte puţin, iar copilul a replicat că mai bine nu-l are deloc decât să aştepte până îl repară. Normal că o astfel de reacţie ridică o serie de întrebări părintelui, deoarece ştie ce eforturi a făcut pentru a-i oferi acel lucru şi, mai mult decât atât, micuţul a fost implicat întotdeauna în luarea deciziilor cu privire la cheltuielile familiei. Întrebarea care mi-a fost adresată a fost: „De ce? El ştie bugetul nostru, ştie ce datorii avem, ştie că am făcut un sacrificiu să luăm calculatorul şi, cu toate acestea, a reacţionat astfel”.

Preţuirea vine, de regulă, după pierdere
O dată ce primesc un cadou, chiar dacă au aşteptat mult timp să le sosească, după ce-l au unii îl percep ca pe ceva normal, ca pe un obiect ce li se cuvine. Pe lângă aceasta, s-a demonstrat că stă în firea omului să aprecieze ceva abia după ce pierde acel lucru. Copiii trebuie învăţaţi de mici să respecte ceea ce au şi, în special, munca şi efortul părinţilor de a le oferi ceea ce-şi doresc. Pentru a realiza acest lucru, este necesar să fie responsabilizaţi şi implicaţi în activităţile zilnice ale casei, deoarece, participând activ, vor înţelege că numai muncind poţi realiza ceva, că dacă stau şi aşteaptă să le pice totul din cer, fără efort, nu vor obţine nimic.