de Veronica Zărescu
Dacă începerea grădiniţei trebuie să marcheze, prin joacă, intrarea copilului în colectivitate, şcoala trebuie percepută ca fiind ceva mai serios. Copilul va avea reguli mai stricte, un program fix şi un ritm de a învăţa mai accentuat. Asta nu înseamnă însă că micuţul trebuie speriat cu şcoala.
La 7 ani este apt pentru următorul pas
La vârsta de 7 ani, cel mic se află în etapa operaţiilor concrete, în care începe să deosebească realul de imaginar, în care vorbirea interioară este un instrument al gândirii şi al autoreglării atenţiei. Coordonarea mişcărilor fine ale degetelor permite ca scrisul literelor să poată fi controlat prin exerciţiu. Emoţional are maturitatea de a înţelege şi accepta separarea de cei de acasă, începe să respecte regulile şi să acţioneze într-o primă grilă de norme morale.
Întâia zi în bancă nu este Bau-Bau!
Copilul nu percepe în mod deosebit ideea de „prima zi de şcoală” aşa cum o fac părinţii săi, pentru că el nu ştie despre ce e vorba exact. Însă faptul că mama suspină şi îşi priveşte puiul cu duioşie, spunându-i că acum este mare şi că va merge să înveţe, nu face decât să îl sperie şi să îşi imagineze că, după această zi, el nu va mai fi acelaşi şi că cine ştie ce grozăvie îl aşteaptă în acel loc numit şcoală. Acest lucru duce, de multe ori, la plânsete şi la refuzul de a pleca de acasă.
Gândiţi-vă că cel mic va face un pas important din viaţa sa, fiţi alături de el şi ajutaţi-l să înţeleagă că este un moment plăcut, firesc şi care îi va deschide poarta către un univers de cunoştinţe noi, de prieteni şi de surprize minunate. Nu îl presaţi cu aşteptările pe care le aveţi de la el, ci lăsaţi-l mai întâi să vadă ce înseamnă prima zi de şcoală, ce colegi şi ce învăţătoare are şi arătaţi-i aceeaşi afecţiune pe care a primit-o în fiecare zi de la dumneavoastră. Chiar dacă este şcolar, tot de mângâiere şi de vorbe bune are nevoie pentru a-şi continua drumul în viaţă.
Nu aşteptaţi de la micuţ mai mult decât poate da
În mare parte, exigenţa şcolară este dictată de vârsta majorităţii copiilor din clasă şi, cum la noi în ţară şcoala începe în jurul vârstei de 7 ani, programa este supusă unor norme foarte stricte şi exigente. Sistemul nostru de evaluare, chiar în prima clasă, apreciază în special produsul şi de puţine ori munca depusă pentru obţinerea lui. Efortul diferă de la un copil la altul. Toţi pedagogii şi psihologii afirmă că fiecare este o individualitate cu ritmul său propriu de achiziţie şi dezvoltare, care îi conferă o anume maturitate ce îl solicită mai mult sau mai puţin în mobilizarea resurselor proprii.
