de Veronica Zărescu

Pentru bebeluş, gura este un organ important de cunoaştere a lucrurilor din jurul său. Prima atingere a acestei zone, chiar în primele clipe după naştere, printr-un reflex, îl face pe micuţ să deschidă gura şi să înceapă să sugă. Apoi, la câteva luni, cel mic duce la gură tot ce poate şi, după puţin timp, începe să şi muşte.

O modalitate de a se face observat
Aţi observat că bebeluşul are obiceiul ca imediat ce apucă un obiect să-l ducă la gură. Astfel, el „pipăie” forma şi simte un anume gust prin care învaţă proprietăţile obiectului. Gestul se amplifică o dată cu apariţia primului dinte şi se interpretează că duce la gură pentru că simte durere la gingii. Odată apăruţi dinţii, copilul învaţă să-i folosească şi muşcă. Durerea pe care o simte mama o face să reacţioneze, de multe ori zgomotos, aşa că micuţul se foloseşte de reacţia părinţilor pentru a le face în ciudă sau pe plac, în funcţie de situaţie.
Apoi, bebeluşul continuă să apuce cu dinţii, să muşte, învaţă cum să o facă mai bine şi interpretează mustrările mamei, dându-le acestora semnificaţii. Dacă ea ţipă, celui mic i se pare amuzant şi va continua, ca pe o joacă. Dacă este mustrat şi va înţelege acest lucru, atunci va muşca ori de câte ori este nemulţumit de faptul că părinţii nu îi fac pe plac.

Învăţul are şi dezvăţ
Singura soluţie pentru a dezvăţa bebeluşul să muşte ar fi să încercaţi să daţi altă semnificaţie acestui gest. O modalitate ar fi să-i spuneţi că doare când muşcă şi că nu vă place. Încercaţi să-l ignoraţi după ce i-aţi spus acestea, pentru a pricepe că sunteţi supărată pe el. Desigur, mai sunt şi alte metode, dar şi alte cauze pentru care un copil muşcă. Dacă obiceiul persistă şi se amplifică, cel mai bine ar fi să apelaţi la serviciile unui psiholog.