de Veronica Zărescu

Poate copilul dumneavoastră v-a povestit sau l-aţi surprins vorbind cu unul sau mai mulţi amici invizibili. Nu trebuie să vă alarmaţi din această cauză şi să credeţi că este bolnav. Prietenii imaginari reprezintă un subiect des întâlnit în cărţi şi în articole pentru cei mici.

Nu criticaţi un astfel de comportament
Începând cu vârsta de 3 ani şi până la cea de şcolar - poate şi mai mult, în unele cazuri - copiii pot avea parteneri de joacă imaginari. Aceştia apar din anumite motive precum lipsa unui partener de joacă sau o situaţie tensionată în familie. Astfel, micuţul caută acea persoană în care să aibă încredere şi cu care poate discuta orice. Important este să ştiţi că nu trebuie să vă îngrijoraţi şi nici să-i atrageţi atenţia sau să-l certaţi pentru că vorbeşte singur. Este o ipostază benefică, pentru că cel mic îşi dezvoltă foarte mult limbajul şi învaţă să fie mult mai comunicativ decât ceilalţi, datorită faptului că el este cel care pune întrebările şi tot el dă răspunsurile. Am cunoscut o mămică al cărei băieţel, pe la vârsta de 4 ani, i-a spus că el are doi prieteni care stau afară în faţa blocului, în pomul de sub balcon. Prima reacţie a femeii a fost să se sperie, deoarece s-a gândit că băieţelul ei are probleme psihice. I-am explicat despre ce este vorba şi a înţeles că nu are nimic, ci că este o etapă trecătoare în evoluţia sa şi că trebuie să-l înţeleagă, nu să-l certe sau să-i interzică să mai vorbească cu noii săi „amici”.

Ajută la comunicare
De regulă, o dată cu începerea şcolii, atunci când copiii stabilesc relaţii cu cei de la şcoală, îşi înlocuiesc prietenul imaginar cu unul sau chiar mai mulţi amici reali.
Potrivit unui studiu, s-a ajuns la concluzia că 65% dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 9 ani au unul sau mai mulţi prieteni imaginari şi sunt mult mai sociabili şi mai comunicativi decât cei care nu au acest gen de amici. Aşa că, dragi părinţi, ajutaţi copiii să treacă peste această etapă din evoluţia lor, înţelegându-i şi susţinându-i!