de Claudia Tarţa

În acest număr, vă vom dezvălui principiile ultimelor două crize ale formării personalităţii omului, conturate în viziunea psihanalistului german Erick Erikson.

Realizare versus stagnare
A şaptea criză are loc în perioada adultă, între 35 şi 65 de ani, şi se referă la „productivitate sau realizare versus stagnare”. În această etapă, accentul se pune pe nevoia adultului de a fi productiv, de a se afirma atât pe plan profesional, cât şi familial, prin dorinţa de a avea copii. Este perioada în care simte nevoia de a împărtăşi celorlalţi experienţa acumulată de-a lungul vieţii. În cazul în care aceste nevoi nu sunt satisfăcute şi dacă omul nu are cui să-i transmită cunoştinţele acumulate sau nu are un mediu în care să se poată manifesta, adultul trece prin criza stagnării, moment în care evoluţia sa se opreşte, concentrându-se mai mult pe preocupările faţă de sine.

Integritate psihică sau disperare
A opta criză, şi ultima, are loc la bătrâneţe, după vârsta de 65 ani, şi se referă la „integritate psihică versus disperare”. Este etapa în care persoana începe să-şi evalueze realizările de pe parcursul vieţii. În cazul în care există o mulţumire vizavi de tot ceea ce a întreprins, iar respectivul trăieşte sentimentul de satisfacţie pentru propria viaţă, atunci îşi acceptă apropierea sfârşitului, atingându-se în acest fel integritatea psihică.
Este o perioadă dificil de acceptat, deoarece, după 65 de ani, o dată cu pensionarea, dispar rolurile profesional şi parental, copiii fiind la casele lor, şi poate interveni decesul partenerului de viaţă. Astfel, pot apărea multiple întrebări legate de rolul propriei existenţe. Se pot dezvolta sentimente de teamă faţă de moarte şi, dacă aceste probleme nu se soluţionează favorabil, se poate ajunge chiar în faza disperării, denumită şi depresia bătrâneţii.
Erikson spunea: „Aşa cum un copil nu se teme de viaţă, nici un adult echilibrat nu se va teme de moarte”.
În concluzie, conform lui Erick Erikson, în fiecare perioadă a vieţii avem de îndeplinit anumite sarcini pe care trebuie să le înfruntăm şi să rezolvăm conflictele specifice fiecărei vârste. Rezolvarea crizelor este necesară pentru fiecare etapă, pentru a asigura individului posibilitatea de a le stăpâni şi de a le rezolva pe următoarele.