de Veronica Zărescu

Există câteva boli contagioase de care puţini copii scapă până la împlinirea vârstei de 10 ani. Vă prezentăm, în serial, pe cele mai importante dintre acestea. După ce în numerele trecute aţi putut citi despre scarlatină şi pojar, acum vă prezentăm informaţii despre oreion.

Se transmite pe calea aerului
Transmiterea oreionului se face, de cele mai multe ori, pe calea aerului, prin tuse sau prin strănut. Foarte rar se poate lua prin contactul cu obiecte (jucării, veselă) contaminate cu salivă. Boala se întâlneşte frecvent la copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 14 ani, mai ales iarna şi primăvara. Incubaţia durează între 17 şi 21 de zile şi este urmată de câteva zile cu febră moderată şi cu dureri de urechi. Copilul este contagios cu o săptămână înainte de apariţia simptomelor şi la opt zile după apariţia lor.

Apare inflamarea glandelor parotide
Inflamaţia glandelor parotide apare mai întâi pe o parte a feţei, apoi se extinde şi în cealaltă parte. Apar neplăceri la masticaţie şi dureri de cap. De cele mai multe ori, boala regresează de la sine în cel mult zece zile. Rar pot apărea inflamaţii la nivelul testiculelor, mai ales la băieţi, înaintea pubertăţii. Cele mai frecvente simptome sunt: temperatura crescută, umflătură şi sensibilitate de o parte a feţei (sau chiar în ambele părţi), dureri la deschiderea gurii, temperatură crescută, dureri în gât, ce se intensifică la înghiţire, şi senzaţie de uscăciune în cavitatea bucală.

Hidratarea este deosebit de importantă
Administraţi copilului analgezice şi antitermice pentru scăderea temperaturii şi hidrataţi-l cu cât mai multe lichide. Dacă nu poate bea din pahar folosiţi un pai, pentru a evita durerile la deschiderea maxilarului, iar dacă şi înghiţirea este dureroasă, atunci pregătiţi-i hrană lichidă timp de câteva zile.
Umpleţi o sticlă cu apă caldă, înveliţi-o într-un prosop, după care lăsaţi copilul să-şi sprijine obrazul pe ea pentru a-i micşora umflătura. Dacă e vorba despre un bebeluş, atunci folosiţi o batistă umezită cu apă caldă în loc de sticlă.
Se recomandă izolarea pacientului pentru 15 zile, din cauza riscului de transmitere în colectivitate. După ce a avut oreion, copilul este imun la această afecţiune pentru tot restul vieţii.