de Veronica Zărescu
Există câteva boli contagioase de care puţini copii scapă până la împlinirea vârstei de 10 ani. Vă prezentăm, în serial, pe cele mai importante dintre acestea. După ce în numerele trecute aţi putut citi despre scarlatină, pojar şi oreion, acum vă prezentăm informaţii despre varicelă, cunoscută în termeni populari ca vărsat de vânt.
Varicela provoacă mâncărimi puternice
Vărsatul de vânt este o infecţie cauzată de virusul varicelo-zosterian (VVZ), care face parte din familia virusurilor herpetice. Acesta se găseşte în secreţia nazală eliminată şi în lichidul din vezicule. Varicela provoacă o erupţie pe tot corpul. Bubiţele apar mai întâi pe faţă şi pe trunchi şi se extind către extremităţi, inclusiv pe pielea capului, pe organele genitale, în cavitatea bucală şi în urechi. Erupţia durează între două şi patru zile şi constă în apariţia unor pete mici roşii, care se umflă ulterior, devin papule şi se transformă în vezicule cu un conţinut seros. De obicei, erupţia provoacă mâncărime, iar scărpinarea şi, implicit, ruperea acestor vezicule pot duce la o suprainfecţie cu bacterii.
Unii copii au febră, dureri abdominale, sau chiar o senzaţie uşoară de greaţă în timpul erupţiei. În urma veziculelor nu rămân cicatrice, doar uneori o uşoară coloraţie maronie a pielii, care trece cu timpul. De obicei, un copil care a avut boala capătă imunitate pe viaţă.
La maturitate poate determina apariţia zonei zoster
Vărsatul de vânt este foarte contagios. Se estimează că 90% dintre persoanele care nu au imunitate la boală şi care sunt expuse acestui virus o vor face. Epidemia apare cu precădere primăvara, dar se poate extinde în funcţie de condiţiile meteorologice.
Cei mai expuşi sunt copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 9 ani, iar vaccinul este opţional şi se realizează contra cost - micuţii vaccinaţi pot contacta boala, dar fac forme uşoare, lipsite de complicaţii.
Varicela este o boală uşoară, dar poate da complicaţii serioase, cum ar fi pneumonie, encefalită sau infecţii bacteriene ale pielii. Virusul de varicelă rămâne în corp, într-o stare latentă, şi se poate reactiva la maturitate, declanşând afecţiunea numită zona zoster.
