de Veronica Zărescu
Orice copil îşi doreşte, măcar o dată în viaţă, un animal de companie. Un căţel, o pisicuţă, un hamster sau o ţestoasă pot fi pe lista micuţului dumneavoastră. Dacă sunteţi iubitori de animale, puteţi lua în calcul această idee şi să evaluaţi avantajele şi dezavantajele prezenţei unui prieten necuvântător în casă.
Analizaţi dacă cel mic este pregătit pentru acest pas
Fiecare copil se maturizează diferit, aşa că nu se poate vorbi despre vârsta potrivită pentru a avea un animal de companie. Este important ca micuţul să fie capabil să îngrijească singur, din toate punctele de vedere, vieţuitoarea aleasă. Părerea specialiştilor este că un copil poate purta grija unui prieten necuvântător abia pe la vârsta şcolară, respectiv 6-7 ani. Dacă animalul este pentru întreaga familie, adică toţi membrii vor avea grijă de el, atunci gradul de responsabilitate poate fi mai mic pentru toată lumea.
A fi responsabil înseamnă să poţi avea grijă de propria persoană şi să fii dispus să îngrijeşti şi pe altcineva. Pentru o evaluare corectă a copilului dumneavoastră ţineţi cont şi de următoarele puncte de referinţă: se implică în treburile casei, le întreprinde corect şi în timpul alocat, nu se plânge prea mult când îl rugaţi să facă ceva şi vă ajută în diverse treburi din proprie iniţiativă, fără să i-o cereţi.
Nu cedaţi unui impuls de moment!
Este recomandat să nu îi daţi copilului un animăluţ din capriciu sau pur şi simplu pentru că au şi alţii. Cel mai indicat este să luaţi în considerare această opţiune dacă v-o cere chiar el. În cazul în care programul de şcoală şi celelalte activităţi extracurriculare îi ocupă o mare parte din timp şi, în plus, este înscris şi la un sport sau la alte cursuri speciale de week-end, atunci micuţul nu va putea face faţă îngrijirii unui animal, pentru că timpul liber nu i-o va permite.
Contribuie la responsabilizare
Animalele îi pot învăţa foarte multe pe copii şi îi ajută în dezvoltarea unor abilităţi esenţiale. Deşi copilul are nevoie să fie responsabil pentru a lua în grijă un astfel de prieten, se pare că şi necuvântătorul are, la rândul lui, rolul de a-l ajuta pe micuţ să se responsabilizeze. El va învăţa ce înseamnă să ai grijă de cineva, ce anume presupune această atribuţie şi tot acest proces îl va ajuta foarte mult la maturitate.
