de Claudia Tarţa
Suicidul sau tentativa de suicid a devenit o problemă destul de arzătoare în societatea noastră. Auzim destul de des de tineri, adolescenţi ce recurg la această metodă, spre surprinderea familiei sau a celor din jur, care îi descriu ca fiind liniştiţi, veseli, cu rezultate bune la şcoală, niciodată lăsând impresia că ar avea vreo problemă. Tulburările depresive (tulburarea depresivă majoră şi tulburarea distimică) cresc posibilităţile recurgerii la aceste acte disperate.
Criză existenţială
Părinţii pot identifica modificările de dispoziţie ale copiilor sau tinerilor pentru a putea lua măsuri înainte de producerea unui eveniment neplăcut. Aceştia trebuie să fie atenţi la orice modificare comportamentală dacă adolescentul devine negativist, antisocial, abuzează de anumite substanţe sau droguri, este extrem de sensibil la respingere în diverse relaţii, este excesiv de emotiv, neîngrijit, agresiv, are o dispoziţie proastă, refuză să participe la orice activitate familială, se izolează faţă de prietenii şi de colegii cu care socializa sau nu se mai odihneşte. Sociologul Emil Durkheim şi psihologul Victor Frankl au concluzionat, în urma cercetărilor şi statisticilor, că o cauză importantă ce participă la realizarea acestui act final este imposibilitatea găsirii şi realizării sensului vieţii, aceşti tineri considerând că au o viaţă lipsită de conţinut, trăiesc o criză existenţială.
Apelarea la sprijin specializat e esenţială
Am avut, la un moment dat, un caz cu o adolescentă care a comis o tentativă de suicid folosindu-se de calmantele mamei. Privită din afară nu dădea senzaţia că ar fi avut probleme, dar trăia o adevărată dramă din cauza relaţiei părinţilor, ce era tensionată. Astfel, se simţea prinsă la mijloc. Discuţiile în familie apăreau în general din cauza sa şi cel mai des era deranjată de atitudinea şi de limbajul tatălui, ce erau agresive şi vulgare. Fiind adolescentă îşi dorea mai multă libertate pe care nu o primea, dar nici nu i se explica foarte clar de ce are unele interdicţii. Săturându-se de câmpul de luptă din casă, în care se simţea prinsă, s-a hotărât să-şi pună capăt zilelor. Actul nu a fost finalizat, deoarece întâmplarea a făcut ca mama să ajungă mai devreme acasă ca de obicei şi a cerut ajutor medical.
Un pas important în soluţionarea acestor crize este recunoaşterea existenţei unei probleme şi apelarea la ajutor specializat înainte de comiterea unui act disperat.
