de Claudia Tarţa
Din păcate, violenţa domestică a căpătat amploare în România în ultimii ani. Se vorbeşte despre acest fenomen pe toate canalele media, dar mai tulburător este să cunoşti personal pe cineva agresat.
Unele femei se pot descurca singure
Când auzi povestirile unor persoane agresate te întrebi: „Oare chiar trebuie să ajungem să ne măsurăm puterile cu celălalt prin intermediul agresiunilor fizice şi verbale? Toleranţa faţă de celălalt este atât de scăzută, încât nu mai putem comunica? Cum poţi să supui copilul sau copiii unui astfel de comportament? Ce învaţă micuţii noştri din asemenea situaţii?”. Din partea femeilor răspunsul a fost oarecum unanim: „Pentru copil îndur orice!”, „Trebuie să crească şi cu un tată!” sau „Unde să mă duc cu atâţia copii? Nu am cum să mă descurc”. Am afirmat că răspunsul a fost oarecum unanim, deoarece există unele femei care refuză să ducă o viaţă chinuită alături de un partener violent doar de dragul copilului şi au curajul să-şi ia viaţa în propriile mâini şi să se descurce singure.
Învaţă un mod de viaţă greşit
Ce învaţă un copil într-o familie unde violenţa domestică este la ea acasă? Nimic altceva decât că aşa este normal - băieţii vor învăţa că aşa se comportă un bărbat cu o femeie, iar o fetiţă va înţelege de mică rolul victimei, adică faptul că femeia trebuie să stea cu capul plecat şi să asculte de bărbat. Nu aşa se trăieşte viaţa! Este un chin, şi nimic din ceea ce se întâmplă femeii aflate în acest caz nu poate aduce vreo bucurie. Copiii sunt, de fapt, o scuză pentru a nu lua atitudine, deoarece frica o ţine legată de un bărbat care nu îi oferă nimic bun.
Scriu aceste rânduri cu gândul la acele fetiţe, devenite femei, care au învăţat să fie umile în faţa bărbatului. De fapt, între parteneri trebuie să existe o relaţie bazată pe dragoste, pe respect şi pe comunicare, nu pe violenţă sau pe teamă. Totodată, mă gândesc că sunt mamă şi că nu mi-aş dori ca puiul meu să trăiască în eroare. Deci, încă o dată vă spun că educaţia copiilor noştri depinde de noi, de părinţi.
