Riscul de a pierde o sarcină creşte proporţional cu vârsta femeii. Astfel, pentru femeile sub 35 de ani, riscul este de 1 la 10, între 35 şi 40 de ani, proporţia e de 1 la 6, iar între 40 şi 45 de ani, riscul este de 1 la 3. Pierderea sarcinii în primele două, până la patru luni de graviditate se numeşte pierdere de sarcină în stadiu mic de evoluţie.
Avortul spontan
Unul dintre primele semne este cu siguranţă sângerarea vaginală, iar în această situaţie se poate vorbi despre o predispoziţie pentru pierdere de sarcină. Termenul medical pentru pierderea sarcinii este de avort spontan, iar pentru întreruperea de sarcină - avort provocat. Cauza producerii avortului spontan în primele trei luni de graviditate este aproape întotdeauna o anormalitate cromozomială, ceea ce înseamnă că embrionul nu este bine format, şi atunci este oprit din evoluţie şi eliminat.
Sângerarea, un indiciu important
Sângerările în primele trei luni de graviditate nu duc mereu la pierderea sarcinii. Poate fi vorba despre o anormalitate a uterului, cum ar fi un polip sau o infecţie. De asemenea, sângerările se mai produc după consumarea actului sexual sau după un scaun tare (constipaţie). O altă cauză ce poate duce la sângerări vaginale este sarcina extrauterină. În această situaţie, oul, în loc să se implanteze şi să se dezvolte în uter, creşte de obicei în trompa uterină, iar volumul embrionului poate cauza o ruptură a trompei. Pentru că avortul spontan este provocat de o anormalitate a produsului de concepţie sau de moartea embrionului, tratamentul nu este niciodată posibil în astfel de situaţii. Medicamentaţia, repausul la pat sau întreruperea serviciului nu-şi au rostul. Eliminarea embrionului se va face fie spontan, fie printr-o intervenţie prin care se curăţă uterul.
Veronica Zărescu
