Icterul este o afecţiune caracterizată prin colorarea în galben a pielii şi a părţii albe a globului ocular şi este consecinţa acumulării unei cantităţi mari de bilirubină în sânge. Icterul la nou-născut apare de obicei după aproximativ 24 de ore de la naştere şi dispare sau scade în intensitate de la sine, fără tratament şi fără urmări, în cel mult două săptămâni. Cu toate acestea, copilul trebuie supravegheat. Rareori, cantităţi foarte mari de bilirubină se acumulează în sânge şi determină leziuni cerebrale, situaţia fiind cunoscută sub denumirea de icter nuclear. Aceste leziuni pot fi urmate de pierderi ale auzului, retard mintal şi tulburări de comportament.

O reacţie normală 
    Icterul apare ca urmare a dezechilibrului între producţia şi eliminarea bilirubinei. Aceasta se elimină din organismul uman prin urină şi scaun. În timpul sarcinii, corpul mamei îndepărtează bilirubina fătului prin intermediul placentei. După naştere, nou-născutul trebuie să îndepărteze singur bilirubina din sânge. Cea mai frecventă manifestare a icterului la nou-născut este colorarea în galben a pielii sau a mucoasei bucale.

    De obicei, culoarea galbenă apare prima dată pe faţă şi pe piept, în primele cinci zile după naştere, deşi ziua apariţiei variază de la un nou-născut la altul sau în funcţie de tipul de icter. Icterul fiziologic apare la toţi copiii (la unii este de intensitate redusă şi trece neobservat), cu debut după prima zi de viaţă, pentru că organele copilului nu sunt încă capabile să elimine eficient excesul de bilirubină.
    Intensitatea icterului creşte după prima zi de la naştere până în ziua a treia de viaţă. Dacă această coloraţie continuă să se mărească în intensitate după această perioadă sau nu scade după a cincea zi de viaţă, se recomandă un consult medical de specialitate. De reţinut este faptul că mărirea frecvenţei meselor copilului poate fi de ajutor şi poate fi urmată de scăderea nivelului de bilirubină.