de Claudia Tarţa

Sosirea pe lume a unui copil este un eveniment de o bucurie neţărmurită, deoarece este un dar minunat să poţi da viaţă. Din păcate, nu întotdeauna aceste suflete pure ajung în familiile potrivite.

Un eveniment nu întotdeauna dorit
Se presupune că, în momentul în care afli că vei fi părinte, eşti deja pregătit pentru acest moment sau că, pe parcursul sarcinii, te vei obişnui cu ideea de a avea un copil. Nu există o vârstă perfectă pentru a fi părinte. Unii sunt pregătiţi mai devreme, alţii mai târziu. Ideal este ca venirea pe lume a unui copil să fie dorită, analizată şi pregătită din timp.
Există părinţi total nepregătiţi pentru acest rol, care vor face greşeli majore în procesele de creştere şi de educare. Unii dintre aceştia îşi tratează copiii ca pe jucării ori îşi revarsă asupra lor toate nemulţumirile şi frustrările, agresându-i atât fizic, cât şi psihic sau îi neglijează ori îi ignoră total.

Traumele duc la devieri comportamentale
Un băieţel de aproape 4 ani suferă de enurezis diurn şi nocturn. Părinţii săi nu se întreabă ce are copilul de reacţionează astfel, ci, în schimb, metoda lor este bătaia. Agresându-l fizic pe micuţ, ei sunt convinşi că acesta nu va mai uda patul. Procedând astfel, adulţii demonstrează că nu sunt interesaţi să identifice cauza problemei, ci de a elimina efectele.
Exemplele pot continua, cum ar fi cazul copiilor ignoraţi, care ar face orice să atragă atenţia părinţilor sau cel al copiilor cărora li se pasează toate responsabilităţile adulţilor (îngrijirea fraţilor mai mici, curăţarea spaţiului de locuit, autoservirea şi altele), la vârste fragede, când părinţii ar trebui să fie cei responsabili. În general, copiii care se află în astfel de situaţii sunt agresaţi verbal şi fizic dacă nu se conformează cerinţelor.
Concluzia este că traumele din copilărie au repercusiuni asupra viitorilor adulţi, care, odată deveniţi părinţi, vor repeta aceleaşi greşeli.