de Claudia Tarţa

„Dacă nu faci... am terminat cu tine!” Aşa sună cuvintele adresate de unii părinţi copiilor care nu fac ceea ce li se spune sau dacă nu respectă dorinţele acestora. Oare ce este mai important!? Să obligăm copiii să facă ceea ce le cerem sau să-i învăţăm să ia decizii şi să fim alături de ei în permanenţă, să-i susţinem şi să-i iubim!?

Daţi-le posibilitatea să acţioneze
Este normal, ca părinţi, să dorim tot ce este mai bun pentru copiii noştri, să facem planuri, să le orientăm viitorul, dar este extrem de important să le oferim posibilitatea să gândească, să acţioneze şi, indiferent de rezultate, să fim alături de ei pentru a le oferi iubire necondiţionată şi sprijin moral.

Micuţii au nevoie de „aprobarea” părinţilor
Pentru unii este şocant să afle că băiatul lor este homosexual sau că fetiţa lor este însărcinată sau că propriul copil a hotărât să-şi schimbe orientarea religioasă. Un astfel de moment este extrem de important în viaţa copilului şi atunci are nevoie, mai mult ca oricând, de sprijinul nostru şi, totodată, de aprobarea noastră. Trebuie să acceptăm că nu putem controla viaţa copiilor, dar putem să-i învăţăm să gândească şi să ia decizia cea mai bună pentru ei, şi, în final, să-i acceptăm aşa cum sunt. În cazul în care vom lupta cu îndârjire să schimbăm cursul lucrurilor îi vom determina să se încăpăţâneze şi mai mult şi vor face tot posibilul să acţioneze contra noastră.

Iubirea părintească nu are limite
S-ar putea ca unii să spună că este foarte uşor să vorbeşti când nu eşti pus în situaţia respectivă, dar, dacă îţi iubeşti copilul în adevăratul sens al cuvântului, şi mă refer la acele sentimente puternice nonegoiste şi nonposesive, ce-ţi permit să-i dai posibilitatea de manifestare după ce i-ai oferit toate informaţiile necesare despre viaţă, vei putea să-l accepţi aşa cum este.
În momentul în care spunem „am terminat cu tine dacă...” îi obligăm să facă ceea ce credem noi că este bine pentru ei, dar unde rămâne ceea ce doreşte el ca individ independent, cu o personalitate distinctă, unică?
Nu putem să ne limităm urmaşii la propriile dorinţe, visuri sau planuri. Copiii trebuie iubiţi, respectaţi şi educaţi pentru a putea avea de la ei pretenţia să ne asculte.