de Claudia Tarţa
Este o realitate dureroasă, dar delincvenţa juvenilă a luat un avânt extraordinar în ultimii ani. Din teribilism, din cauza lipsurilor sau din cine ştie ce alte motive, adolescenţii săvârşesc tot felul de acte de natură infracţională. Când eşti pus în faţa unui astfel de fapt, încerci să îi găseşti tot felul de motivaţii acelui tânăr - să fie de vină anturajul, lipsurile, teribilismul vârstei? Cert este un singur lucru: că acţiunile lor au repercusiuni asupra celor din jur.
Libertatea, liniştea şi viitorul ar trebui să fie mai presus de orice
Oare merită să-ţi rişti liniştea şi viitorul pentru anumite obiecte sau bani furaţi? Aceşti adolescenţi se gândesc oare că oamenii de la care fură au muncit pentru tot ce au realizat? Sau cred că aceştia au prea multe şi că nu vor simţi lipsa unor obiecte sau bani? Această gândire este complet nerealistă şi greşită, pentru că fiecare care a ajuns la un anumit nivel a muncit mult să fie acolo şi nimeni nu are dreptul să abuzeze de aceste realizări. În loc să se gândească să fure de la alţii care au mai mult decât ei sau decât părinţii lor, ar fi ideal să înveţe mai mult şi să lupte pentru a ajunge acolo unde îşi doresc. Libertatea, liniştea, viitorul dorit trebuie să fie mai presus de orice nevoi, pofte sau acte teribiliste.
Valorile morale se formează în primii ani de viaţă
Aduc din nou în discuţie anturajul copiilor noştri, filmele pe care le urmăresc şi mediul în care trăiesc, deoarece toate acestea participă la formarea lor. Cunoştinţele care vin în casă pot prezenta vreo garanţie că sunt cinstite sau bine intenţionate? Nu, şi chiar te pot surprinde în cele mai neaşteptate momente. Prieteni care-şi fură prietenii, adolescenţi care fură pentru a merge la mare sau pentru că aşa consideră că-şi pot acoperi lipsurile. Nu aşa se procedează dacă doreşti să ai, să înveţi, să munceşti şi, în final, să obţii ceea ce-ţi doreşti. Toate acestea ţin de educaţia primită acasă, de responsabilizarea copilului din primii ani de viaţă, atunci când trebuie învăţat că nu i se cuvine totul şi că nu întotdeauna scopul scuză mijloacele.
