Apare în jurul vârstei de 3-4 ani şi este cauzat de utilizarea îndelungată a biberonului. Mai exact, micuţul se obişnuieşte să doarmă toată noaptea cu tetina în guriţă, motiv pentru care primii dinţişori pot fi atacţi de carii încă de la apariţie. Dar învăţul are şi dezvăţ. Copilul trebuie obişnuit cu ideea că biberonul este necesar atunci când îi este foame, nu şi când se joacă sau când doarme.
Un pericol pentru dinții de lapte
Cel mai rău lucru pe care îl pot face părinţii este să lase micuţului biberonul pe toată durata somnului. Fie că este vorba despre suc de fructe, ceai îndulcit sau un simplu biberon cu lapte, fără adaos de zahăr, acesta constituie un pericol considerabil pentru dinţii de lapte. Datorită faptului că aceste băuturi sunt bogate în hidraţi de carbon, produc acizi la nivelul plăcii dentare, iar frecvenţa şi momentul la care i se dă copilului biberonul nu fac decât să amplifice acest proces. În plus, în timpul perioadelor de repaus, salivaţia mai redusă nu îşi poate îndeplini rolul anticarie într-un mod tot atât de eficace ca în timpul perioadei de veghe.
Defecte de pronunţie
Eliminaţi biberoanele în timpul somnului sau alte biberoane ce i se dau copilului în prize prelungite în momentele de odihnă. La fel de mult evitaţi să îi daţi micuţului biberonul ori de câte ori scoate cel mai mic scâncet. Copilul se află astfel aproximativ toată ziua cu un lichid îndulcit în gură. Rezultatul va fi dezastruos. O dată cu dinţii de lapte vor apărea şi nişte leziuni profunde, care se numesc carii „extinse” şi foarte precoce ale ţesutului dentar, în special incisivii superiori, apoi caninii şi molarii de lapte, vizibile la microscop, atunci când nu sunt depistate la un examen clinic. Acestora li se vor adăuga şi durerile ce le însoţesc, deosebit de greu de suportat de copilul mic, care nu ştie să le localizeze cu precizie şi nu le poate exprima decât prin plânsete, stări de nervozitate şi alte tulburări de comportament. În urma acestor carii pot rămâne urmări grave, cum ar fi persistenţa suptului şi a deglutiţiei la o vârstă la care copilul ar trebui să mestece singur mâncarea, dar şi defecte de pronunţie sau modificări ale maxilarului şi, implicit, ale aspectului fizic.
Veronica Zărescu
