de Claudia Tarţa

Aşa cum am menţionat şi în alte dăţi, adolescenţa este cea mai dificilă perioadă din viaţa unui copil, deoarece, pe lângă modificările hormonale, apar şi cele din planul desăvârşirii personalităţii. Este o etapă marcată de căutări, de întrebări, de formări, de conturare şi de tot ce înseamnă desăvârşirea viitorului adult.

Poate duce la căutarea unui anturaj nepotrivit
Am abordat această temă deoarece sunt mulţi părinţi care încearcă să-şi domine adolescentul folosindu-şi poziţia de forţă, impunându-şi puterea - „Eu sunt cel care face regulile, tu faci ce spun eu” - fapt ce poate duce, încet, la dezmembrarea relaţiei dintre adolescent şi părinţii săi. Este foarte important ca în această perioadă să avem inteligenţa necesară pentru a consolida relaţia noastră cu el, nu să îl îndepărtăm şi să îl forţăm să se facă auzit prin alte metode.
În prima fază, tânărul îşi va înfrunta părinţii, şi astfel casa se va transforma într-un câmp de luptă. Ulterior, el va deprinde anumite vicii prin care să demonstreze părinţilor că este mare şi că ştie el ce face. În orice caz, adolescentul va găsi acel anturaj unde se va simţi liber să se manifeste şi unde va simţi că este înţeles.

Comunicarea, calea către o bună înţelegere
În această perioadă agitată, părinţii ar trebui să practice ascultarea activă şi conştientă, deoarece numai aşa vor putea afla ceea ce-şi doresc adolescenţii lor. Această ascultare nu presupune să faci ceea ce vor copiii, ci să asculţi şi, împreună, să se ajungă la anumite concluzii.
Adolescenţii pot face anumite lucruri atât timp cât respectă condiţiile şi limitele impuse de părinţi, stabilite de comun acord cu aceştia. Spre exemplu, se stabileşte împreună ora de venire acasă după ce a ieşit afară cu prietenii sau ora de întoarcere de la o petrecere şi, atât timp cât aceste acorduri sunt respectate, adolescentul se simte înţeles, iar părinţii ascultaţi.
Este foarte important să înţelegem că numai comunicând şi ascultând vom putea întreţine o relaţie echilibrată şi deschisă cu adolescenţii noştri, altfel nu facem decât să-i îndepărtăm şi să-i împingem în a face şi a încerca tot ceea ce noi dezaprobăm.