de Veronica Zărescu

Copiii se pot confrunta cu diverse forme de tulburări ale limbajului ce îi împiedică să fie înţeleşi de cei din jur şi să se dezvolte normal. Aşa cum v-am promis în numărul trecut al revistei noastre, vă vom prezenta câteva dintre cele mai întâlnite tulburări ale vorbirii.

Tulburări de pronunţie şi de articulare
Dislalia este incapacitatea copilului de a pronunţa corect unele sunete, grupuri de sunete, silabe sau chiar cuvinte.
Rinolalia este o tulburare ce apare în vorbirea copiilor dislalici şi constă în amplificarea sau în diminuarea rezonanţei sunetelor, adică vorbirea fonfăită sau vorbirea pe nas.
Disartria constă într-o vorbire neclară, confuză, cu tulburări ale ritmului şi ale vocii, nazalizată, monotonă. Copilul are dificultăţi de emitere, de articulaţie, de pronunţie, cauzate de unele deficienţe ale sistemului nervos central.

Tulburări de ritm şi de fluenţă a vorbirii
Bâlbâiala este o tulburare de ritm şi de cursivitate a vorbirii, care se manifestă prin blocaje sau repetiţii ale unor sunete, silabe sau cuvinte iniţiale.
Tahilalia este o vorbire accelerată, alertă, uneori chiar precipitată. Copilul poate manifesta dezordine şi grabă în întreaga conduită.
Bradilalia este o tulburare opusă tahilaliei, copilul având o vorbire lentă, cu pauze mari între cuvinte, cu o articulare defectuoasă, cu pronunţia sunetelor neclară şi confuză.

Tulburări de voce şi de citit sau de scris
Dintre cele mai frecvente tulburări de voce se disting: afonia, disfonia şi fonastenia, respectiv vorbirea în şoaptă, tonalitatea scăzută şi răguşeala în voce. Sindromul dislexo-disgrafic se referă la dificultăţi de însuşire a cititului sau a scrisului, precum incapacitatea copilului de a citi sau de a scrie litere, silabe, grupuri de litere, cuvinte mono şi bisilabice, propoziţii şi chiar texte.

Tulburări de dezvoltare a limbajului
Mutismul este o tulburare de limbaj bruscă şi radicală, caracterizată prin dispariţia capacităţii şi a dorinţei copilului de a vorbi. Absenţa limbajului influenţează socializarea, relaţionarea, învăţarea şi dezvoltarea generală a copilului. Sindromul de nedezvoltare a vorbirii constă în întârzierea apariţiei limbajului. Primele cuvinte pot să apară mai târziu, respectiv la 2 ani sau chiar la 2 ani şi jumătate, motiv pentru care este afectată întreaga capacitate intelectuală a copilului. În numărul viitor al revistei noastre vom continua cu prezentarea câtorva metode de terapie şi cu sfaturi pentru părinţi ai căror copii au dificultăţi de comunicare.

• Un diagnostic corect şi o terapie potrivită cresc şansele de remediere a tulburărilor de limbaj