de Claudia Tarţa
Atât emoţiile negative, cât şi cele pozitive fac parte din viaţa noastră, atât a adulţilor, cât şi a copiilor. Acestea ne influenţează comportamentul, gândirea şi deciziile. Important este să ne dăm seama de modul în care ne afectează, pentru a şti cum să reacţionăm faţă de ceilalţi. De aici apare şi importanţa rolului părinţilor în a observa toate stările negative trăite de copii, cum ar fi tristeţea, teama, îngrijorarea sau nesiguranţa.
Protecţia excesivă poate duce la nesiguranţă
Unii copii sunt mai sensibili, foarte emotivi, şi de aceea trebuie să fim atenţi la întâmplările negative din viaţa lor, deoarece predispoziţia spre hipersensibilitate dă naştere timidităţii sau anxietăţii. Daniel Goleman, renumit psiholog american, iniţiator al conceptului de „inteligenţă emoţională”, spunea: „Lecţiile emoţionale din copilărie pot avea un impact profund asupra temperamentului, fie amplificând, fie temperând o predispoziţie înnăscută”. În astfel de situaţii este foarte important rolul părinţilor, care pot accentua nesiguranţa copiilor lor, din dorinţa de a-i proteja.
Cel mai bine este să laşi copilul să se confrunte cu situaţii necunoscute, neaşteptate şi chiar tensionate, pentru a învăţa să se descurce şi să fie sigur pe puterile sale. Părinţii care-şi liniştesc copiii atunci când au emoţii negative, când sunt empatici faţă de problemele şi trăirile lor îi încurajează nu numai să treacă mai uşor peste momentele dificile, dar le stimulează dezvoltarea autoreglării, ceea ce-i va ajuta să relaţioneze cu ceilalţi.
Din greşeli se învaţă
Important este să conştientizăm prin ceea ce trece copilul nostru şi să-i transmitem mesajul corect, că-l înţelegem, că-l susţinem şi că nu este o nenorocire dacă a greşit sau dacă nu a reuşit, nu să-l apostrofăm şi să-l ridiculizăm cu vorbe de genul „Plângăciosule!”, „Numai fetele plâng!” sau „Nu eşti în stare să...”. Trebuie să-i recunoaştem trăirile şi sentimentele, nu să i le negăm, deoarece numai aşa le va conştientiza şi le va accepta ca făcând parte din viaţa sa.
