de Veronica Zărescu

Problemele de vorbire, de scriere, de citire sau de exprimare ale copiilor se pot rezolva dacă le identificăm cât mai devreme şi dacă folosim metode adecvate dificultăţii pe care o are copilul nostru. Tratarea tulburărilor de limbaj nu revine exclusiv logopedului, ci este o muncă în echipă, alături de părinţii şi de educatorii copilului. Regulile le stabileşte logopedul, iar terapia continuă şi acasă, şi la grădiniţa sau la şcoala pe care o frecventează cel mic.

Sfaturi folositoare
În primul rând se recomandă copilului un program zilnic echilibrat, cu un regim de viaţă ordonat, cu respectarea orelor de somn. Căldura şi afecţiunea familiei joacă un rol important pe parcursul întregii terapii, iar răbdarea şi atenţia sunt principalele obiective pe care părinţii trebuie să le atingă. În plus, specialiştii sunt de părere că trebuie respectate câteva metode generale de terapie la domiciliu:
- Atunci când vă adresaţi copilului vorbiţi calm, utilizând un limbaj simplu, cu pauze distincte între cuvinte;
- Frazele exprimate să fie cât mai scurte;
- Nu întrerupeţi niciodată copilul atunci când spune ceva;
- Ascultaţi ce zice cel mic şi nu modul în care se exprimă, încercând să nu păreţi atent la greşelile de pronunţie;
- În comunicări, aşteptaţi răspunsul copilului şi acordaţi-i timp suficient pentru a răspunde;
- Încurajaţi copilul să aibă încredere în el. Fiţi generoşi cu laudele pentru orice reuşită verbală;
- Nu îl forţaţi să facă sau să spună ceva dacă el nu doreşte acest lucru. Intraţi în joaca aleasă de el şi numiţi-i clar obiecte, terminând pronunţia într-o vocală (de exemplu: nu îi spuneţi scaun, ci „scaunu’” sau arătaţi un bec şi spuneţi-i „becu’”;
- Nu folosiţi diminutive, ci pronunţaţi clar denumirile, fără a mai continua imediat fraza. Este important ca micuţul să audă clar numele acelui obiect şi să şi-l însuşească.

Cuvinte şi atitudini interzise părinţilor
- Nu corectaţi copilul în public, pentru că acest lucru îl va complexa şi îl va determina să nu mai spună cuvinte noi în faţa altor persoane, de teamă că le-ar putea greşi;
- Nu faceţi promisiuni pe care nu le puteţi respecta, pentru că asta îl poate face să-şi piardă încrederea în părinţi;
- Nu răspundeţi provocărilor atunci când cel mic spune sau face lucruri rele, pentru că atunci va încerca să capete mai multe victorii;
- Nu-l cicăliţi prea mult, pentru că va încerca să se protejeze ignorându-vă.
Este adevărat că rolul părinţilor este foarte important în tratarea afecţiunilor de limbaj, dar fără un diagnostic corect şi fără ajutorul unui specialist, timpul ar putea trece în defavoarea micuţului, iar dificultăţile de exprimare ar putea deveni cauza multor tulburări de personalitate în viitor.

• Trataţi copilul cu prietenie, pentru că el va învăţa mai bine de la un model decât de la un critic