de Claudia Tarţa
Jocul este modalitatea prin care copilul se formează, socializează, cunoaşte mediul şi realitatea înconjurătoare, îşi dezvoltă creativitatea şi imaginaţia. Reprezintă calea de formare a încrederii în sine prin implicarea afectivă în acest proces care antrenează toată fiinţa copilului care e în formare şi dezvoltare.
Părinţii trebuie să creeze un cadru optim
Jocul presupune libertate de acţiune, conformare la o schemă, imitaţie, iniţiativă, posibilitatea de a descoperi utilitatea obiectelor, de a-şi manifesta emoţiile fără reţinere şi altele. Aceasta este principala activitate a copilului prin care se dezvoltă şi restructurează viaţa psihică a sa. Ca părinţi, noi suntem primii care ar trebui să creeze cadrul optim pentru copii de a se juca, asigurându-le toate materialele şi jucăriile necesare pentru a-i ajuta să se dezvolte.
Trădează personalitatea celui mic
O dată cu creşterea şi maturizarea, jocul copilului este mult mai activ, organizat şi intenţional, totul căpătând scop şi finalizare. Totodată, prin intermediul acestuia, copilul îşi dezvoltă abilităţile lingvistice, cognitive şi sociale, oferindu-ne informaţii despre comportamentul său - cum se joacă, ce jucării preferă, conţinutul jocului, modalitatea de contact, reprezentând o metodă naturală terapeutică, dar şi de dezvoltare personală.
Facilitează procesul de maturizare
Dezvoltarea personală, desfăşurată prin joc, facilitează procesul de maturizare cognitivă, emoţională şi relaţională prin deblocarea resurselor interne, prin eliberarea de diverse temeri, inhibiţii şi reţineri. Această dezvoltare personală poate fi sprijinită şi acasă prin jocul cu părinţii, dacă aceştia doresc să se implice în formarea copiilor, spre exemplu prin exerciţii de râs, jocuri de rol, exerciţii de identificare şi comparaţie, prin exerciţii de creare de poveşti sau prin exprimarea spontană a emoţiilor etc. Jocul este prima modalitate de relaţionare a copilului cu mediul, şi suntem direct răspunzători ca şi părinţi de ceea ce le oferim copiilor şi cum îi formăm.
