de Claudia Tarța
Sunt multe cazuri în care copiii află în cel mai agresiv mod de la părinți că au fost și sunt nedoriți - simple accidente la un moment dat, care, ulterior, cresc cu această suferință în suflet și ajung la vârsta adultă întrebându-se de ce nu se integrează, de ce nu-și găsesc un partener sau de ce atrag numai parteneri nepotriviți. Iată de ce trăiesc tot timpul cu acest stigmat imprimat de propriii părinți că nu pot fi iubiți, că nu sunt doriți, că niciodată nu vor avea relații așa cum și-ar dori.
Dezvoltă tot felul de mecanisme de apărare
Pentru a face față acestor trăiri și eșecuri în viață, acești copii dezvoltă tot felul de mecanisme de apărare - unii afișează o duritate în relațiile cu ceilalți tocmai pentru a nu se apropia, ferindu-se astfel de suferință, alții pur și simplu fug de orice fel de relație, retrăgându-se în momentul în care se ajunge la un anumit punct ce necesită o implicare mai profundă. Ajunși la vârstă adultă, mulți se întreabă „De ce?”... De ce nu pot avea o relație normală? De ce atrag doar parteneri de un anumit tip sau de ce mă interesează numai parteneri căsătoriți? Iată de ce, de cele mai multe ori, cauza pentru care nu-și găsesc locul sunt comportamentul și vorbele pe care unul sau ambii părinți, în egoismul lor, le-au aruncat unor copii nevinovați, care-și doreau doar să fie iubiți, să fie strânși în brațe sau să primească atenție din partea acestora.
Apelați la psihoterapie!
Este foarte dureros să auzi o tânără care spune că are foarte puține amintiri din copilărie și că-și aduce aminte de crizele de isterie ale mamei, de respingerea ei și de faptul că i-a spus că nu este un copil dorit. Toată această durere a purtat-o în suflet pe tot parcursul evoluției sale și a ajuns la o vârstă la care și-ar dori o relație, o familie, copii, dar nu le poate avea din cauza alegerilor disfuncționale pe care le-a făcut și, cel mai trist, din cauza faptului că trăiește cu convingerea că nu este o persoană demnă de a fi iubită. Din păcate, sunt mulți tineri care se luptă să-și găsească locul în viață, să-și găsească rădăcinile, și asta pentru că au avut neșansa să apară în viața unor persoane total nepregătite pentru rolul de părinte. Acestor tineri le recomand să apeleze la psihoterapie, pentru a putea conștientiza cauza problemelor lor și pentru a se redescoperi și a recrea, astfel încât să aibă o viață frumoasă, așa cum își doresc și cum merită.