de Dana Purgaru
Imaginea țării noastre a avut foarte mult de suferit după Revoluție din cauza numărului uluitor de copii abandonați. Am putea crede că, în lumea modernă și europeană în care trăim, situația s-a schimbat radical, însă realitatea este alta. Deși legislația și, odată cu ea, modul în care este tratat fiecare caz în parte au fost îmbunătățite considerabil, în România sunt abandonați în continuare copii. Cu sutele, în fiecare an. Nedoriți de părinți, neiubiți, cu aripile frânte de la naștere, obligați să se adapteze lângă oameni plătiți ca să-i crească până la majorat. Singura lor salvare este adopția. Simona Czudar (foto), director executiv în cadrul Organizației „Ador Copiii”, autorizată de Oficiul Român pentru Adopții să desfășoare servicii în domeniul adopției interne, ne-a explicat care este situația copiilor abandonați din țara noastră și în ce constă procedura adopției.
„Discriminarea influențează numărul de adopții”
- Câți copii sunt abandonați în România?
- Anual, în România, sunt abandonați, în medie, 1.400 de copii.
- Legea 273/2004, numită și „Legea adopțiilor”, a fost schimbată în urmă cu doi ani și i-au fost aduse modificări majore, în special în privința procedurii de înfiere a unui copil din România de cetățenii români. Ce s-a întâmplat de când s-a schimbat legislația?
- Sunt prea puțini specialiști în serviciile de adopții, legislația nu este aplicată corespunzător, iar discriminarea copiilor adoptabili influențează anual numărul de adopții realizate.
- Ce se întâmplă cu un copil care este abandonat de părinții săi. Care e traiectoria sa în sistemul social?
- Schița traseului unui copil din sistemul de protecție specială este următoarea: se pornește de la sesizarea cu privire la copilul aflat în situație de risc, are loc preluarea cazului de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, apoi managerul de caz desemnat pentru copil întocmește „Planul individualizat de protecție”. Dacă nu se reușește reintegrarea în familia naturală se deschide procedura de adopție. Urmează potrivirea copilului cu o familie atestată, încredințarea lui în vederea adopției și, în final, încuviințarea adopției.
„Principalele obstacole sunt temerile legate de adaptarea la noua familie”
- Câți români mai adoptă copii?
- În ultimii ani, prin campaniile de promovare a adopţiei, pe care organizația „Ador Copiii” le-a susținut, am reușit să aducem acest subiect în atenția românilor, așa că din constatările noastre interesul acestora pentru adopția unui copil a crescut. Mai mult, familii care au deja un copil natural aleg să adopte al doilea copil și să-și întregească familia. Lunar consiliem circa 50 de familii din toate județele pe teme legate de adopție.
- Care sunt principalele obstacole în calea adopției unui copil?
- Principalele obstacole sunt temerile legate de adaptarea copilului la noua familie, dezvăluirea adopției și miturile din societatea românească pe tema adopției - cum că ți se „ia copilul”, că „nu știi ce iei” sau că poți adopta doar dacă ai o situație financiară excepțională. De asemenea, informațiile contradictorii primite din diferite surse pun familiile pe o pistă falsă, pe drumul adopției - de exemplu, proceduri care nu mai au nicio legătură cu actualul cadru legal și descurajează familia. De aceea, recomandăm tuturor o informare corectă, de la serviciile de adopții sau de la ONG-uri autorizate, așa cum este „Ador Copiii”.
„Sperăm ca, în timp, opțiunile românilor să fie mult mai deschise”
- Ce fel de copii caută românii și cum se face selecția?
- În România încă sunt doriți copiii de vârstă foarte mică, sănătoși şi cu trăsături care nu trădează apartenența la vreo etnie. Adopția presupune întregirea familiei cu un copil care a trecut prin trauma abandonului și care are nevoi specifice, la care nu orice familie poate răspunde, oricâtă bunăvoință ar exista. De aceea, selecţia se face pe baza evaluării sociale și psihologice, în funcție de disponibilitatea familiei de a răspunde acestor nevoi specifice ale copilului adoptabil, și nu invers, cum s-ar putea crede. Sperăm ca, în timp, opțiunile românilor să fie mult mai deschise spre a oferi o familie unui copil părăsit, indiferent de vârsta, etnia sau starea de sănătate a acestuia.
- Care sunt condițiile care trebuie îndeplinite de familia sau de persoana care dorește să adopte?
- Prima condiție pe care trebuie să o îndeplinească o familie sau o persoană care dorește să adopte este să depună o cerere de atestare la sediul DGASPC-ului din județul unde are domiciliul și să urmeze procedura legală de atestare ca viitor adoptator. Apoi, să nu aibă antecedente penale și să fie sănătoși psihic. Pot adopta familii monoparentale, fără proprietăți și cu domiciliul flotant, spre exemplu. După atestare, persoana sau familia va intra într-o bază de date a adoptatorilor din România și îi va fi prezentat un copil adoptabil spre potrivire.
„Copilul perfect nu există”
- Legea spune că un copil poate fi declarat adoptabil dacă după instituirea măsurii de protecţie specială a trecut un an, iar părinţii și rudele nu pot fi găsiți ori nu colaborează cu autorităţile în vederea realizării demersurilor pentru reintegrarea sau integrarea sa în familie. De asemenea, foarte mulți dintre deponenți se plâng că trece foarte mult timp până când aduc acasă copilul. De ce merge totul așa de greu?
- Merge greu acolo unde așteptările adoptatorilor privind profilul copilului nu se întâlnesc cu realitatea sistemului de protecție specială din România. Toți copiii din sistem au un regres în dezvoltare din cauza lipsei de afecțiune, siguranță și stimulare din partea unor părinți, și o mai mare flexibilitate în privința acceptării potrivirii cu acești copii ar reduce mult timpul de așteptare. Prin campania de monitorizare a aplicării legislației pe care o desfășurăm, am constatat că există familii care au refuzat 18, 24 sau chiar 35 de copii. Copilul perfect nu există, și o mai mare disponibilitate și încredere în propriile resurse ca părinte ar scurta timpul de așteptare. Dacă dorințele sunt realiste, perioada de așteptare este de aproximativ opt-zece luni. Relativ apropiată cu cea a unei sarcini.
- La cine poate apela familia sau persoana care a adoptat un copil pentru ajutor atunci când se confruntă cu probleme de acceptare din partea micuțului?
- Reacțiile postadopție sunt date de nesiguranța copilului, dar mai ales a proaspeților părinți față de nevoile specifice ale copilului și față de noua dinamică din familie. Să nu uităm că un copil adoptat este un copil care a fost abandonat și că transferul de la asistentul maternal într-o familie adoptivă înseamnă, pentru copil, cel puțin al doilea abandon. Deci, reacțiile aparent de neadaptare sunt perfect justificate de teama și de nesiguranța sub care se află copilul în prima perioadă imediat după adopție. Familia poate cere ajutor managerului de caz care i-a monitorizat. În plus, poate contacta psihologul și asistentul social al Asociației „Ador Copiii”, pe adresa de e-mail This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. sau la numerele de telefon 0746.281.151 și 0726.371.401.