de Roxana Istudor şi Sorin Dumitrescu
Cererea în căsătorie este un eveniment foarte stresant pentru îndrăgostiți. Odată ce domnii își iau inima în dinți, există o serie de pași pe care îi fac - îngenunchează, oferă un inel, apoi, dacă răspunsul este „Da”, se anunță logodna. Toate acestea au tradiții vechi.
Jurământ de loialitate
Istoria atestă faptul că gestul bărbatului de a îngenunchea pentru a-și cere iubita în căsătorie vine din vremurile cavalerilor și logodnelor formale. Este vechiul gest de respect prin care nobilii jurau credință unui suveran. Încă din acele timpuri, cavalerii jurau, de asemenea, loialitate și doamnelor cu care se căsătoreau, iar gestul s-a păstrat până în zilele noastre. Totodată, există obiceiul ca bărbatul să ceară mâna fetei. Și această tradiție este una îndelungată, care vine din timpuri în care femeile nu erau considerate egale bărbaților, cununiile fiind aranjamente între familii, decise de tați.
Logodna, eveniment public
Inelul de logodnă vine din vremea Papei Inocenţiu al III-lea, care introducea în anul 1214 regula ca, înainte de căsătorie, cuplurile să treacă printr-o perioadă de așteptare. Ca semn al fidelității și al aranjamentului dintre viitorii soți, a apărut acest simbol al faptului că persoana care îl purta era „destinată” cuiva. Dacă la început inelele prețioase erau purtate doar de bogătași, astăzi, un inel de logodnă din aur este la îndemâna majorității bărbaților îndrăgostiți. Același suveran pontif a decis ca logodnicii să anunțe public acest eveniment, iar obiceiul s-a perpetuat până astăzi în foarte multe cazuri.