de Călin Popa şi Florica Pintea
Dacă sentimentul de confort în mariaj a devenit o raritate, iar menținerea relației este pe zi ce trece o luptă tot mai aprigă, nu este neapărat vina partenerului. În ecuația complicată a căsniciei intră și propria genetică.
Implicată în eliberarea hormonului fericirii
Atunci când o relație este din ce în ce mai dificilă, este foarte posibil ca genele celui care nu se simte bine în mariaj să aibă „ceva de spus”, au constatat experți de la Universitatea Binghamton, din SUA. În premieră mondială, a fost demonstrată implicarea genetică în eliberarea hormonului fericirii, cel care asigură satisfacția în cuplu. Variațiile genei care răspunde de acest segment hormonal pot altera felul în care unul dintre soți se simte în relație sau felul în care percepe afectivitatea celuilalt.
Efecte semnificative prin acumulare
Pentru a-și demonstra teoria, cercetătorii au recrutat 79 de cupluri și apoi s-au întâlnit individual cu fiecare dintre parteneri. După discuții de câte zece minute, s-au măsurat indicatorii sprijinului resimțit în timpul interacțiunii. Pe lângă sesiunile de conversație, s-au prelevat de la participanți și mostre de salivă. „Am observat că variațiile în două zone ale localizării genei care răspunde de hormonul fericirii au înregistrat efecte mărunte, dar semnificative prin acumulare, afectând ecuația generală a sentimentului de suport afectiv pe care îl resimțeau cei nemulțumiți”, explică profesor Richard Mattson, autor al studiului.
Bărbaţii cu deficite sociale, cei mai expuşi
Efecte semnificativ mai pronunțate s-au înregistrat în rândul soților cu un anume genotip. „Bărbații cu o configurație genetică specifică, pe care alte studii îi încadrează printre persoanele cu deficite sociale, au fost cel mai puțin satisfăcuți de căsnicie, întrucât resimt cel mai slab sprijin din partea soției. Așadar, genetica proprie poate avea impact asupra calității mariajului”, conchide Mattson.