de Ştefania Băcanu şi Matei Udrea
Există o serie de fobii pe care omul și le dezvoltă de-a lungul timpul, atât pe baza experiențelor din copilărie, cât și a celor acumulate până la maturitate. De multe ori, este suficient să-i auzim pe părinții noștri vorbind despre frica de șerpi, de întuneric, de spații închise, sau de apă, ca să dezvoltăm și noi, copiii, astfel de temeri. Unele sunt normale, altele sunt absolut ciudate, cum ar fi penterofobia, sau aversiunea față de soacră.
Sunt puse sub lupă profilul social, educațional, economic și cultural
Potrivit psihologilor, se pare că, fobia de soacră există, nu este doar un mit sau o superstiție populară. Într-un cuplu, fie că vorbim despre căsătorie, fie că vorbim despre o relație stabilă cu potențial, mama partenerului de viață are niște cerințe și aspecte de care ține cont și pe care le urmărește îndeaproape. De exemplu, pentru ea este important, dincolo de orice, dacă viitorul ginere, sau viitoarea noră, mai are căsătorii la activ, dacă există copii din alte relații, dacă are serviciu bun, de viitor, dacă are studii superioare, dacă este de „familie bună”, sau dacă are vârsta potrivită. Practic, sunt puse sub lupă profilul social, educațional, economic, și cultural. Această analiză amănunțită crează un disconfort pentru partenerul în cauză și așa se naște teama de soacră. „Să nu dezamăgesc”, „Ce o să creadă despre mine”, „Nu trebuie s-o supăr”, sau „Cum să fac să-i las o impresie bună”, sunt doar câteva dintre gândurile și întrebările pe care și le pune ginerele sau nora.
Își îngrădește viața în anumite momente și aspecte din viață, își pune bariere și nu se poate manifesta normal
Penterofobia este frica sau aversiunea inconștientă și irațională față de soacră. Din păcate, nu este o glumă, deoarece persoana care a dezvoltat o astfel de fobie își îngrădește viața în anumite momente și aspecte din viață, își pune bariere și nu se poate manifesta normal, așa cum simte, din teama de a nu-și deranja sau supăra soacra. Penterofobia provine din limba greacă și s-a format prin alăturarea a două cuvinte: „penthera”, care înseamnă „mama”, și „phobos”, care se traduce ură. Bineînțeles, ura poate avea și derivate. Nu înseamnă că dacă suferi de această fobie, o urăști pe mama partenerului de viață, ci, pur și simplu, ai rezerve în comportament și atitudine atunci când vine vorba despre ea.
Odată instalată, se manifestă automat, chiar și fără motive
Pornind de la această afirmație, mama partenerului de viață pare a fi ceva de speriat, cu atât mai mult cu cât, atât bărbații, cât și femeile, caută să aibă în viața lor copii cât mai bune ale părinților. Caz în care, oricât te-ai strădui, e greu să egalezi performanțele soacrei. Și dacă o faci, nu-ți vor fi recunoscute meritele, ca să nu ți se urce la cap. Există, însă, și cazuri în care nu se aplică nimic din acest „tratament”. Sunt mame și soacre docile care nu pun niciun fel de presiune pe copii, ba din contră, îi ajută și îi sprijină necondiționat. Numai că, odată instalată penterofobia, aceasta se manifestă automat, chiar și fără motive, susțin psihologii. Este la fel ca teama de apă. Stai pe mal și deja te gândești și îți imaginezi cum te îneci.
Se confruntă cu tremur al corpului, disconfort fizic și emoțional, transpirație abundentă, anxietate extremă, chiar și plânset
Nu este una dintre cele mai frecvente fobii, dar e bine de știut cum se manifestă: frica excesivă și persistentă față de soacră, stări de panică și anxietate în prezența ei, și evitarea permanentă a contactului cu mama partenerului de viață. Nu toți recunosc aceste stări, chiar dacă le au, dar, atunci când le recunosc și și le asumă, doar atunci putem vorbi cu adevărat despre o fobie, spun specialiștii. În prezența soacrei, cei care suferă de penterofobie, adesea, se confruntă cu tremur al corpului, disconfort fizic și emoțional, transpirație abundentă, anxietate extremă, chiar și plânset. Ajutorul poate veni de la un psiholog sau de la orice specialist, specializat pe fobii, care va găsi cauza declanșatoare și rezolvarea cât mai naturală a problemei. Terapeutul poate apela la hipnoterapie pentru a deschide mintea subconștienă și a schimba comportamentul. În același timp, prin aceeași metodă terapeutică, specialistul poate corecta mintea prin introducerea în subconștient a ideilor și gândurilor pozitive despre soacră. O altă metodă este programarea neurologică (NLP), care se bazează pe terapii de dezvoltare personală și psihoterapie care să schimbe comportamentele și abilitățile persoanei care se confruntă cu o altfel de fobie.