de Ştefania Băcanu şi Adrian Barna

Atunci când ne dorim și decidem să formăm un cuplu, tiparul oferit de părinții noștri este extrem de important și de influent. Inconștient, alegem persoane similare celor care ne-au dat viață și tindem să experimentăm și noi aceleași trăiri, sau căutăm să vindecăm anumite suferințe. Psihologul Ionuț Ghiugan ne-a explicat de ce și cum ajungem să ne construim viața în funcție de ce am simțit și văzut în copilărie.

„Amintirea mamei va crea dorința de a găsi pe cineva la fel ca ea”

- Cum ne alegem partenerul de viață?

- Teoria psihanalitică consideră că alegem parteneri romantici care se aseamănă cu părinţii noştri. Sigmund Freud a descris teoria conform căreia copiii dezvoltă o atracție față de părintele de sex opus, în timp ce se confruntă cu părintele de același sex pentru a proteja relația (complexul Oedip). S-a crezut că această atracție sexuală interzisă s-a tradus în căutarea calităților unui partener care reflectă calitățile părintelui de sex opus. De exemplu, primul „iubit” al unui băiat este mama lui, iar atunci când va creşte şi va decide să aleagă un partener romantic, amintirea mamei va crea dorința de a găsi pe cineva la fel ca ea. Din punct de vedere evolutiv, sistemul de ataşament este conceput pentru a promova supraviețuirea prin menținerea proximității între părinți și copii. Pe măsură ce indivizii se dezvoltă, acumulează o experienţă mentală a succesului lor în obținerea apropierii şi confortului în relaţie cu figurile de atașament, începând cu părinții și continuând cu prietenii apropiați și partenerii romantici.

- Trăirile și emoțiile din copilărie ne ghidează deciziile la maturitate?

- Teoria ataşamentului susţine următoarele ipoteze: un model de atașament securizat experimentat în copilărie, continuă să funcționeze ca model de lucru pentru relațiile de la vârsta adultă. Stilul de atașament determină modul în care o persoană îşi selectează partenerul, dar şi parcursul relației în timp. Indivizii preferă partenerii cu un stil de atașament similar sau un stil de atașament complementar. Teoria sociobiologică este concentrată exclusiv pe urmași. În acest sens, bărbații caută femei tinere, sănătoase și atractive, care vor produce copii sănătoși și vor avea grijă de ei. Pe de altă parte, femeile caută bărbați puternici, sănătoși, care să o protejeze pe ea și pe copil și bărbați ambițioși cu statut social și economic ridicat. Statutul social și economic reprezintă capacitatea unui bărbat de a investi resurse într-un copil. Sociobiologia spune că bărbații sunt atrași de femeile frumoase mai tinere cu față simetrică, șolduri largi, trăsături tinerești, iar femeile sunt atrase de bărbați cu bani, statut și aspect masculin.

„Asemănarea este cea mai puternică variabilă ce guvernează selecția partenerului”

- După ce criterii facem selecția partenerilor?

- Oamenii sunt puternic influențați, cel puțin în întâlnirile inițiale, de atractivitatea fizică. De exemplu, oamenii mai atrăgători sunt văzuți ca mai sociabili, altruiști și inteligenți decât omologii lor mai puțin atractivi. Persoanele atractive au, de asemenea, mai multe opțiuni de parteneri de sex şi au mai multe șanse să li se ofere locuri de muncă. Pentru a dezvolta o relaţie mai stânsă, vom începe să comunicăm, să ne împărtășim valorile, convingerile, interesele și începem să stabilim dacă suntem compatibili. Compatibilitatea creşte plăcerea şi stimulează continuarea comunicării. Relațiile sunt mai susceptibile să se dezvolte și să fie menținute în măsura în care partenerii împărtășesc caracteristici comune: vârsta, educația, rasa, religia, nivelul de inteligență și statutul socioeconomic, valori și credințe. Asemănarea duce la atracție din mai multe motive. Ne este mai ușor să comunicăm cu o persoană care vorbește pe „limba noastră” şi ne împărtășește valorile şi credinţele și poate reacționa asemănător la evenimente viitoare. Când iubim pe cineva asemănător nouă, ne simţim validaţi şi confirmaţi din punct de vedere psihologic. Asemănarea este, fără îndoială, cea mai puternică variabilă care guvernează procesul de alegere a unui partener de cuplu.

- Ce atrage și ce respinge într-o relație de cuplu?

- Cercetările au identificat doi factori de personalitate: competența și căldura. Oamenii competenți, adică inteligenți și pricepuți social, sunt considerați mai atractivi. Cei amabili cu o personalitate caldă sunt, de asemenea, mai atractivi. Cald și înțelept este o pereche câștigătoare în procesul de selecţie şi de alegere a unui partener. Pe de altă parte, caracteristicile nedorite ale personalității în relații sunt: agrea- bilitate scăzută (un partener care găsește întotdeauna ceva de argumentat, încăpăţânat, orgolios şi competitiv), controlul slab al impulsurilor (un partener care are probleme legate de controlul furiei și este predispus la agresiune și violență), hipersensibilitate (un partener care se simte uşor rănit, chiar în privinţa unor aspecte minore, pe care le exagerează în direcţia negativă. Hipersensibilitatea duce la o lipsă de comunicare și la izolare. Nevoia de control excesiv (un partener nesigur care tinde să fie gelos şi controlează excesiv), narcisism (un partener concentrat doar pe sine şi nevoile sale, care nu investeşte în relaţie), sau abuzul de substanțe de orice tip.

„Femeile sunt mai selective şi mai exigente decât bărbaţii“

- Ce influențează apropierea partenerilor?

- Oamenii tind să se familiarizeze mai bine și să se îndrăgostească unul de celălalt atunci când situația socială îi aduce în contact repetat. Cu cât petrecem mai mult timp cu cineva, cu atât sunt mai mari șansele ca persoana respectivă să ne placă. Avem o frică inițială față de necunoscut, dar pe măsură ce lucrurile devin mai familiare, acestea produc sentimente mai pozitive și situaţia pare mai sigură. Atunci când stimulii sunt oameni, poate exista un efect suplimentar: oamenii cunoscuți sunt mai degrabă văzuți ca făcând parte din grupul nostru identitar, iar acest lucru ne poate determina să ne placă și mai mult. De asemenea, cei mai mulți dintre oameni aleg un partener de relaţie care locuieşte aproape, pentru că distanţa fizică poate fi un obstacol important atunci când avem nevoie de contact fizic şi timp petrecut Împreună. Relațiile la distanţă sunt mai greu de hrănit și supraviețuiesc mult mai rar. Expunerea și proximitatea sunt motivele pentru care multe persoane stabilesc relaţii la locul de muncă sau la şcoală. În multe situaţii, contactul fizic zilnic transformă persoanele străine în prieteni sau parteneri de cuplu.

- Cum facem „alegerea finală”?

- Nu există încă un răspuns clar legat de cum alegem un singur partener dintr-un grup de candidaţi potriviţi. În general, femeile acordă mai multă importanță statutului socio-economic decât iubirii romantice și preferă stabilitatea emoțională. Statutul, stabilitatea emoțională și inteligența sunt caracteristici mai puțin importante pentru bărbați atunci când caută un partener pe termen lung. Bărbații subliniază valoarea frumuseții externe, tinerețea, sănătatea fizică și dorința pentru copii. În plus, studiile indică faptul că femeile sunt mai selective și mai exigente decât bărbații atunci când aleg un partener de viață. Un motiv este acela că femeile au mai multe de pierdut dacă fac o alegere proastă. Femeile sunt mai vulnerabile și, prin urmare, trebuie să fie mai prudente. Un alt motiv al selectivității feminine este faptul că aducerea pe lume a unui copil este o problemă mult mai solicitantă și cu implicaţii profunde pentru o femeie decât pentru un bărbat. Selecţia finală a unui partener de cuplu se dovedeşte, în multe cazuri, un proces subiectiv care nu respectă în mod necesar teoria ştiinţifică, logica raţiunii, tiparele evolutive, presiunea socio-culturală sau chiar voinţa persoanei.