de Călin Popa şi Daniel Şuta
Primele câteva săptămâni ale unei noi relații sunt de multe ori magice. Gesturile se simt proaspete și creative, ținutele sunt îngrijite și concepute pentru a impresiona, iar conversațiile sunt pline de informații. Dar când interesul depășește anumite limite, specialiștii atrag atenția că poate scădea… interesul.
Timpul împreună obligatoriu, o povară
Când un partener începe să se simtă prea interesat de celălalt, există riscul să nu mai fie deloc interesant, atrag atenția specialiștii. Potrivit psihologului Jeanette Raymond, expert în relații, cu licență din Los Angeles, există anumite semne care ar indica faptul că persoana care are tendința de a „invada” în exces spațiul celuilalt la începutul relației se poate trezi în postura de a nu mai fi deloc de interes pentru cel vizat de aceste atenții. Astfel, dacă timpul petrecut împreună începe să se simtă ca o obligație sau partenerul devine „obsedat” de celălalt, „se pierd entuziasmul și plăcerea de a decide cât de mult sau cât de des își dorește cineva contactul cu această persoană. Atracția scade și totul devine o povară. Atunci când timpul împreună rămâne opțional mai degrabă decât automat, relația se menține proaspătă, distractivă și sănătoasă”, explică Raymond.
Estompează calitățile
O persoană se poate simți invadată de partener dacă nu-i mai rămâne spațiu personal, ceea ce îi poate da senzația că nu mai are controlul total asupra deciziilor sau emoțiilor sale. Raymond afirmă că, evident, soluția este un „spațiu de mișcare” cât mai potrivit pentru celălalt. De asemenea, dacă partenerul începe să fie perceput ca fiind „lacom” - își dorește prea multă atenție și prea mult din lumea celuilalt - aceasta este o altă manieră de a pierde interesul partenerului. Specialistul american recomandă moderație în consumarea relației: „Dacă identitatea cuiva începe să se simtă prea lipită de partener, oricât de grozav ar fi cel insistent, este ușor pentru celălalt să uite cumulul de calități care l-au atras inițial”. De asemenea, expertul atrage atenția că în lumea relațiilor romantice, un lucru prea bun ar putea fi de fapt prea… mult.
Denotă nesiguranță emoţională
Disperarea, insistenţa ori nevoia continuă de a interacţiona cu persoana de sex opus este un comportament compulsiv, care se desfăşoară pe fondul unei nesiguranțe emoţionale - frica de a nu fi băgat în seamă, de a nu primi atenţie, gelozia şi invidia pe alte persoane care captează atenţia partenerului, nesiguranţa cu privire la propria persoană etc. Aceasta nu este de obicei conştientizată, ci raţionalizată prin diferite scuze oferite de mintea celui insistent, pentru a justifica propriul comportament sau pe cel al partenerului. Acest tip de manifestări apare în lipsa unei educaţii emoţionale. Emoţiile negative care îi copleşesc pe acești oameni şi care se resimt în prezenţa partenerului nu fac decât să distrugă orice şansă la atracţie, arată experții.