de Simona Soare Ghișea şi Silviu Ghering

Se spune că dragostea nu ține cont de vârstă. Totuși, ce se întâmplă atunci când diferența de vârstă în cuplu depășește 10 sau 20 de ani? Care sunt criteriile după care se conduc acești parteneri, dar și ce probleme întâmpină, aflați de la Andrei Spirtaru (medalion), terapeut emoțional și coach relațional (www.mindsethub.ro).

„Istoria se repetă”

- De ce considerați că există multe relații în care bărbații sunt mai în vârstă cu cel puțin zece ani decât femeile? În România de dinainte de 1989 erau mai puține astfel de cazuri. Ce s-a schimbat între timp?

- Istoria se repetă. Dacă luăm ca referință România interbelică, relațiile dintre bărbații mai în vârstă decât femeile de lângă ei erau ceva la ordinea zilei. Și discutăm de diferențe de vârstă mai mari de zece ani între cei doi parteneri. O diferență de 15 sau 20 de ani era ceva uzual, perfect acceptat de societatea acelor vremuri. Diferența constă în faptul că acum lumea judecă acest gen de relații.

- Care sunt punctele forte ale unei astfel de relații?

- O astfel de relație este mult mai stabilă decât una în care partenerii au vârste apropiate. Evoluția emoțională a bărbatului se desfășoară mai încet decât cea a femeii. De multe ori, în cuplurile în care partenerii au vârste apropiate, bărbatul este un copil alintat. Ceea ce face ca, la apariția copilului unui astfel de cuplu, bărbatul să se simtă într-o poziție dezavantajată și să migreze către alte „destinații”. Există ceea ce eu numesc vârsta emoțională a relației în sine. Acest element e cel care conferă stabilitate relației respective și nu are legătură cu vârstele fizice ale celor doi.

„Sunt vizați trei piloni ai fericirii”

- Multe femei care se căsătoresc cu bărbați în vârstă sunt catalogate de societate drept „profitoare”. Cum se explică faptul că unele chiar preferă partenerii în vârstă din motive care nu au legătură cu situația materială, ci mai degrabă cu necesitățile lor psihologice?

- Există și varianta în care partenerul mai tânăr oferă vârsta sa în schimbul banilor celuilalt. Cu toate că siguranța financiară este o componentă importantă, aceste relații sunt construite, de regulă, pe multe alte nevoi psihologice. Lester Levenson, unul dintre marii teoreticieni în psihologie, spunea că pentru oameni conceptul de Grădină a Paradisului este construit din trei elemente și acestea sunt Control, Siguranță și Acceptare. Acești trei piloni ai fericirii sunt vizați în toate tipurile de relații, dar, în cazul celor despre care discutăm, aceste elemente sunt mult mai vizibile decât în relațiile cu parteneri de vârste apropiate. Mi se pare nedrept ca atunci când se vorbește despre un cuplu în care femeia este mult mai tânără decât bărbatul să se afirme cu tărie că ea suferă de complexul „daddy issues” (probleme în relația cu tatăl). Catalogarea relațiilor, fără a cunoaște substratul real al acestora, conduce la apariția credințelor limitative.

- Este adevărat că iubirea nu are vârstă?

- „L’amour fait passer le temps, et le temps fait passer l’amour”. Adică iubirea depășește granițele timpului, dar timpul trece peste orice iubire. În primul caz, vorbim despre iubire ca valoare abstractă și atunci ea nu are vârstă, iar în cea de-a doua situație despre sentimentul iubirii, care este definit în timp.

„Eventualele episoade de infidelitate, mai ușor digerabile”

- Ne putem îndrăgosti și putem iubi la orice vârstă fizică?

- Desigur! Cu riscul de a supăra pe adepții iubirii hollywoodiene, am să spun că iubirea are vârstele ei. Aceste vârste ale iubirii nu sunt vârste fizice, ci emoționale și le leg de conceptul numit „Călătoria Eroului”. Acest concept stă la baza tuturor poveștilor din lume. Pornim la drum din poziția „inocentului”, care încă mai crede în poveștile cu zâne și prinți, pentru a ajunge în poziția „orfanului” atunci când aceste visuri ni se năruie. Devenim apoi „martiri”, predispuși să trăim din amintiri (a se citi iubiri trecute) în loc să căutăm sensuri noi (ale iubirii). Trecem prin poziția „căutătorului”, acel om care este deschis spre nou. Devenim „războinici” atunci când am devenit asumați și avem curajul să ne înfruntăm cele mai mari temeri, pentru ca mai apoi, după ce am învins în această luptă, să devenim „magi” prin înțelepciunea dată de cunoaștere. Există o vârstă emoțională pentru fiecare iubire și o iubire pentru fiecare dintre aceste vârste.

- Cuplurile în care există diferență mare de vârstă sunt mai predispuse să se despartă?

- Sincer, nu cred. În astfel de cupluri, se dezvoltă un tip de relație pe mai multe planuri, femeia fiind iubită, copil și prieten al bărbatului de lângă ea. Asta face ca și eventualele episoade de infidelitate să fie mai ușor digerabile. Și aceste relații sunt supuse în timp „furtunilor emoționale”. Un studiu efectuat în Statele Unite arăta că principalele cauze ale despărțirilor sunt cele legate de bani, sex și creșterea copiilor. Nu apărea pe nicăieri în această listă că diferența de vârstă a partenerilor ar putea fi o cauză probabilă.

„Bărbatul «copil» caută o «mamă» înțelegătoare”

- Motivele de ceartă sunt diferite față de cele existente într-un cuplu unde nu există diferență de vârstă?

- Da. Motivele de ceartă apar în special din conflictul intergenerațional. Conflictele la nivelul neuro-logic al mediului, cât și la cel al credințelor și valorilor sunt generate de modul diferit în care este privită lumea. Dacă generația mai vârstnică nu dovedește un plus de înțelegere, discuțiile lor vor ajunge să genereze scântei. Astfel de relații apar, întrucât partenerii, cu toate că au vârste fizice diferite, au vârste emoționale asemănătoare. Un conflict intergenerațional nerezolvat poate conduce la o conștientizare dureroasă a diferenței dintre vârstele lor fizice.

- Sunt bărbați tineri care preferă femeile în vârstă, în detrimentul celor tinere. Cum se explică alegerea lor la nivel psihologic?

- Putem spune că bărbatul „copil” caută o „mamă” înțelegătoare care să îi ierte abaterile și să îi ofere confortul de a nu fi nevoit să se maturizeze. La nivel psihologic, primează lipsa de asumare și nevoia de validare. Dar, dacă am eticheta așa toate relațiile de acest tip, nu am face decât să cădem în capcana generalizărilor. Fac parte dintre terapeuții care nu cred în conceptul de relație toxică. Singurul mod în care ar trebui să împărțim relațiile este în funcționale și nefuncționale.

- Cum se explică alegerea femeilor care preferă parteneri tineri?

- Recomand tuturor să citească romanul „Vă place Brahms?” al autoarei Francoise Sagan. Este răspunsul perfect la întrebarea pusă. Femeia adultă, dezamăgită de minciunile bărbatului de aceeași vârstă cu ea, caută inocența iubirii tinere. Dacă bărbatul adult caută în femeia tânără validarea sexuală, femeia adultă caută în bărbatul mai tânăr validarea emoțională.

„Dacă bărbatul adult caută în femeia tânără validarea sexuală, femeia adultă caută în bărbatul mai tânăr validarea emoţională“

„Să reînvăţăm cum să ne jucăm!“

- Cum poate fi păstrată pasiunea într-o astfel de relație?

- Pasiunea este hrănită de fascinația pe care o exercită fiecare dintre parteneri asupra celuilalt. Femeia care alege un bărbat mai în vârstă e fascinată de puterea lui, bărbatul de faptul că este văzut de parteneră la vârsta lui emoțională și nu la cea fizică. Componenta sexuală a unei astfel de relații este foarte importantă pentru bărbat, întrucât îi asigură tipul de validare pe care îl dorește. Astfel, în 90% dintre cazuri, el este mult mai atent la nevoile partenerei decât în cuplurile unde partenerii au aceeași vârstă.

- Care ar fi ingredientele care ne ajută să ne reinventăm iubirea, astfel încât ea să reziste schimbărilor prin care trece un cuplu?

- Bună întrebare! Aș spune că atât timp cât procesul de îndrăgostire este rezultatul interacțiunii la nivelul stării de Copil al eului, să nu uităm ca și mai târziu, în cursul relației noastre, să ne comportăm din când în când precum niște copii. Să lăsăm la o parte seriozitatea și să reînvățăm cum să ne jucăm!