de Ștefania Băcanu şi Flori Pintea
Iubirea este una dintre cele mai profunde emoții cunoscute ființelor umane. Există multe feluri și forme ale acestui sentiment, însă mulți caută exprimarea lui într-o relație romantică cu un partener compatibil, deoarece, pentru ei, aceste legături reprezintă unul dintre cele mai semnificative aspecte ale vieții și sunt o sursă de împlinire profundă. Psihologul Laura-Maria Cojocaru (foto), președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, ne-a vorbit depre nevoia de conexiune umană și capacitatea de a forma relații sănătoase, când și cum se naște, și ce se află în spatele iubirii.
„Dragostea romantică are aproape toate efectele pozitive asupra oamenilor”
- De unde această dorință de conexiuni emoționale stabile, de povești de iubire profunde?
- Astfel de relații nu țin neapărat de destin, dar sunt teoretizate pentru a stabili modele profund înrădăcinate de relaționare cu ceilalți. Sfârșitul unei astfel de legături este, însă, adesea, o sursă de mare angoasă psihologică. Poate una dintre cele mai misterioase părți ale existenței umane, dragostea romantică are aproape toate efectele pozitive asupra oamenilor. Deși cei mai mulți dintre noi o experimentăm, cântăreții și poeții s-au chinuit să o pună în cuvinte, iar dacă suntem sinceri cu noi înșine, cei mai mulți nu o putem explica. Psihologii, însă, au multe de spus pe această temă și le place să explice frumusețea creierului îndrăgostit.
- Ce se întâmplă într-un creier îndrăgostit?
- În acel moment, neurotransmițătorii specifici sau mesagerii chimici din creier sunt eliberați. Aceste substanțe, oxitocina, fenetilamina și dopamina grăbesc creierul, provocând sentimentele pe care le asociem cu toții cu dragostea și atracția romantică. Se comportă foarte mult ca amfetamina, ceea ce ne dă dorința de a forma relații, de a ne apropia. Creierul nostru este pregătit să se îndrăgostească, să simțim beatitudinea și euforia romantismului, să ne bucurăm de plăcere, să relaționăm și să procreăm. Neurochimicele care ne fac să ne simțim bine inundă creierul în fiecare etapă de poftă, atracție și atașament. În special, dopamina oferă sentimente naturale de extaz care pot crea un fel de dependență. Sentimentele mai profunde sunt asistate de oxitocină, „hormonul de iubire”, eliberat în timpul orgasmului, care este direct legată de relaționare și crește încrederea și loialitatea în atașamentele romantice.
„Descoperim că aceleași trăsături care ne-au atras încep să ne enerveze”
- De multe ori, mai ales la începutul relațiilor, avem tendința să idealizăm partenerul și să nu-i vedem defectele...
- O idealizare sănătoasă nu ne orbește la semnele de avertizare serioase ale problemelor, dar dacă suntem deprimați sau avem o stimă de sine scăzută, avem mai multe șanse să idealizăm un potențial partener și să trecem cu vederea o încredere scăzută sau o dependență, ori să acceptăm un comportament lipsit de respect sau abuziv. Neurochimicele romantismului ne pot ridica starea de spirit depresivă și pot alimenta co-dependența și dependența de dragoste atunci când căutăm o relație pentru a pune capăt singurătății. Când ne lipsește un sistem de sprijin sau suntem nefericiți, s-ar putea să ne grăbim să intrăm într-o relație și să ne atașăm rapid înainte de a ne cunoaște cu adevărat partenerul. Aceasta este denumită și „dragoste de recuperare” sau „relație de tranziție” în urma unei despărțiri sau a divorțului. Este mult mai bine să ne recuperăm, înainte să intrăm într-o altă poveste.
- Când și cum dispare acea idealizare?
- Începem să descoperim că aceleași trăsături care ne-au atras, acum ne enervează. Ne-a plăcut că partenerul nostru era cald și prietenos, dar acum ne simțim ignorați în anumite situații. Am admirat îndrăzneala și hotărârea, dar acum aflăm că este nepoliticos. Am fost captivați de ex- presiile sale neîngrădite de dragoste și de viitorul promis, dar descoperim că acesta nu este adevărul. În plus, pe măsură ce euforia dispare, revenim la personalitatea noastră obișnuită, la fel și partenerul. Nu ne simțim la fel de expansivi, iubitori și altruişti. La început, poate că am făcut tot posibilul să ne acceptăm partenerul, acum ne plângem că nevoile noastre nu sunt satisfăcute. Ne-am schimbat și nu ne simțim la fel de minunat, dar ne dorim să revină acele sentimente fericite.
„Dinamica familială disfuncțională a copilăriei se repetă adesea în căsnicii”
- Atunci încep compromisurile, reprimarea dorințelor și a nevoilor?
- Ne simțim înșelați și dezamăgiți că partenerul nostru se comportă acum diferit decât la începutul relației, poate include chiar lipsa efortului pentru a ne câștiga, pentru a ne satisface nevoile. Astfel, partenerul se va simți controlat și plin de resentimente și se poate retrage. În unele cazuri, am putea descoperi probleme grave, o dependență, o boală mintală, ori că este abuziv sau necinstit. Acestea sunt situații care necesită un angajament serios de schimbare și, adesea, ani de terapie pentru a fi depășite. Mulți codependenți își vor sacrifica propria fericire și vor continua o relație ani întregi încercând să-și schimbe, să ajute și să-și repare partenerul. Dinamica familială disfuncțională a copilăriei se repetă adesea în căsnicii și relații, contribuind inconștient la problemă, deoarece reacționează ca un părinte abuziv sau obsedat de control.
„Valoarea de sine ne permite să primim dragostea şi să respingem abuzurile“
- Cum putem construi o legătură sănătoasă?
- Schimbarea necesită vindecarea trecutului nostru, depășirea rușinii și a stimei de sine scăzute pentru a ne simți îndreptățiți la iubire și apreciere, altfel vom atrage pe cineva care ne va trata exact așa cum ne aștepăm să o facă. Să ne cunoaștem mai bine pe noi, nevoile, dorințele și limitele noastre, să ne alocăm timp să descoperim persoana cu care ne întâlnim, cine este cu adevărat și cum să rezolvăm eventualele conflicte. Apoi, să ne amintim că sexul eliberează oxitocină și crește legătura, să fim sinceri de la început, să nu ascundem cine suntem, inclusiv nevoile noastre și să vorbim sincer despre ceea ce vrem și despre așteptările noastre într-o relație. Dacă cealaltă persoană nu vrea aceleași lucruri, este impetuos să încheiem relația. Valoarea de sine este esențială pentru relații sănătoase și ne permite să primim dragostea și să respingem abuzurile. Nu în ultimul rând, granițele și intimitatea sunt foarte importante. Este necesar să învățăm să fim asertivi pentru a ne exprima sentimentele, nevoile și dorințele și să stabilim limite.