de Ștefania Băcanu şi Flori Pintea
Relațiile fericite devin, nu se nasc, iar pentru acest lucru este nevoie de implicarea totală a ambilor parteneri. Din păcate, însă, tot mai multe cupluri ajung la despărțire, deși, sentimentele și trăirile de la început promiteau o legătură profundă până „la adânci bătrâneți”. Din păcate, după un timp, partenerii nu mai sunt aceeași, dorințele și așteptările nu mai sunt similare sau lipsesc complet, fiecare începe să își creeze o lume individuală, fără să mai țină cont de celălalt, iar „noi” începe să devină mai mult o iluzie. Psihologul Oana Nicolau (medalion) ne-a vorbit despre cum ajung cuplurile în acest punct, cum pot ieși din impas și ce ar trebui să facă pentru a-și construi o relație fericită, în care ambii parteneri să fie împliniți.
„Înseamnă împlinire și pace sufletească”
- „Fericiți până la adânci bătrâneți”, un mit sau o realitate?
- Cu grijă și atenție îndreptată către partenerul de viață și către relația pe care cei doi o formează, poate să devină o realitate frumoasă.
- Ce înseamnă cu adevărat fericire? Cum s-ar traduce fericirea într-un cuplu?
- Fericirea înseamnă împlinirea și pacea sufletească, liniștea interioară care îți dă o stare de bine, de suficient. Atunci când simțim și știm că ne este bine cu ce suntem și cu ce avem. Fericirea în cuplu este despre înțelegere și acceptare, despre siguranță și despre a ne simți iubiți. Când mergem spre casă și ne gândim la cel/cea care ne așteaptă acolo, cu un sentiment plăcut de bine și de nerăbdare, aceea este fericirea.
„Așteptările aduc, deseori, dezamăgiri”
- Cum construim această fericire?
- Viața de cuplu este cu bune și cu mai puțin bune, un mix de stări care vine din experiențele trăite împreună sau separat. Opiniile diferite, chiar și micile certuri cotidiene se întâlnesc și la cuplurile fericite. Diferența este că ele știu să le gestioneze într-un mod în care să nu afecteze relația lor în ansamblu. Iar pentru asta este nevoie de deschidere către partener și de dorința de a fi și de a rămâne acolo, lângă el/ea, de a-i arăta iubire, chiar și în momentele mai puțin plăcute. O relație sănătoasă este formată din doi parteneri care, deși petrec mult timp unul cu celălalt, reușesc, totodată, să-și păstreze independența și individualitatea. Să petreci timp cu partenerul are o importanță crucială, în cuplu, însă doar cei care fac parte din cele mai bune relații înțeleg faptul că, timpul petrecut singuri este necesar pentru a-și atinge propriile obiective și pentru a-și cultiva individualitatea.
- Acest sentiment este diferit în funcție de parteneri, de așteptări, de nevoi?
- Așteptările aduc, deseori, dezamăgiri. Este esențial să vorbim despre așteptările pe care le avem, unul în raport cu celălalt și să nu lăsăm să se înțeleagă de la sine. Exprimarea nevoilor și deschiderea către a afla necesitățile și dorințele celuilalt, aduc stabilitate, siguranță și încredere, elemente care asigură o bază solidă pentru o relație sănătoasă și fericită.
„Este esențial să discutăm despre stările de nemulțumire ale celui de lângă noi”
- Cum știm că suntem fericiți în relația de cuplu?
- Atunci când nu avem nevoie de altceva, când avem sentimentele de bine și de suficient, când ne dorim să fim, să împărtășim și să petrecem timpul cu cel/cea de lângă noi, atunci când ne simțim liberi să ne exprimăm părerile, trăirile, fără teama că vom fi judecați, putem să spunem că ne aflăm într-un cuplu fericit.
- Cum știm că partenerul este fericit?
- A ne susține și a ne ajuta partenerul, lăsându-l să înflorească lângă noi este una dintre cele mai reale dovezi de dragoste. Putem să evaluăm sentimentele partenerului prin stările pe care le observăm la el/ea. Comportamentele, reacțiile în diferite situații pot indica un anumit nivel de fericire, sau, din contra, de nefericire. Este esențial ca atunci când observăm pentru o perioadă mai lungă o anumită atitudine de nemulțumire, să dicutăm despre asta, să nu lăsăm lucrurile fără clarificare, în speranța că vor trece de la sine.
„Tot binele și calitatea vieții pe care ni le oferim le vom duce în povestea comună”
- Ne gândim întâi la noi sau la partener?
- Ne gândim la noi înșine, să facem tot ceea ce este necesar pentru a ne menține sănătatea fizică și emoțională la un nivel, cel puțin, satisfăcător. Ne gândim la noi în termeni de evoluție permanentă, ca pe o sarcină personală obligatorie pe care ne-o luăm, pentru că este singura variantă care ne asigură un mod sănătos de trai. Dacă facem toate aceste lucruri pentru noi înșine, vom avea de câștigat, nu doar noi, ci și partenerii noștri și relațiile noastre de cuplu. Pentru că doar în acest fel reușim să ne alimentăm relațiile, pentru o creștere sănătoasă, care menține vie fericirea. Relația de cuplu se schimbă pe măsură ce trecem de la o etapă la alta. De la etapa cuplului singur la cea a cuplului cu copii și așa mai departe. Fiecare etapă vine cu provocările ei, însă depinde doar de noi, de fiecare dintre noi doi, de dorința de a învăța și de a evolua cu fiecare experiență trăită, dacă traseul relației va fi unul către evoluție sau unul către involuție. De aceea, este important să ne gândim întâi la noi, la felul în care suntem și la lucrurile pe care le facem sau, dimpotrivă, la ceea ce nu facem. Pentru că tot binele și calitatea vieții pe care ni le oferim, le vom duce în relația de cuplu. Așadar, atunci când ne gândim la noi înșine, nu este o dovadă de egoism, pentru că ne gândim, de fapt, la cel/cea de lângă și la relația pe care o avem împreună.
„Lipsa de comunicare atrage blocaje emoţionale“
- Care sunt cele mai întâlnite blocaje în relația de cuplu ce împiedică partenerii să se facă fericiți reciproc? Sau ce îi împiedică să contribuie la împlinirea lor ca și cuplu?
- Lipsa de comunicare duce la blocaje emoționale în cuplu, mai exact la o distanțare unul față de celălalt. Comunicare sănătoasă înseamnă să găsim cadrul și disponibilitatea din partea celuilalt, să vorbim deschis despre ceea ce gândim, despre ceea ce simțim, în legătură cu lucrurile care ni se întâmplă în plan personal, profesional, și în raport unul cu celălalt. Lipsa timpului de calitate împreună îi face pe cei doi să se deconecteze, treptat, dar sigur. Mai departe, siguranța și încrederea au de suferit, astfel că relația intră pe un traseu care va duce către nemulțumire și, treptat, către nefericire.