de Roxana Istudor şi Adrian Pătrăuceanu
Gelozia romantică a servit cândva unui scop evolutiv - i-a motivat pe strămoșii oamenilor să prevină pierderea perechii. Dar în lumea modernă, specialiștii afirmă că nu este bună decât în doze foarte mici.
„Răspuns emoțional justificat”
Potrivit unor cercetări de amploare, sentimentul geloziei încă este foarte prezent în societate, fiind considerat „un răspuns emoțional justificat la pierderea cuiva”, susține cercetătorul Mark Attridge. În ansamblu, acest sentiment pregnant nu poate fi bun pentru relațiile romantice decât dacă este bine controlat și se manifestă discret. „Un pic de gelozie într-o relație sănătoasă este bună. Când ni se amintește că partenerul este atractiv, asta ne poate stimula să fim mai drăguți”, spune antropologul Helen Fisher, autoarea cărții „De ce iubim”.
Varianta cronică, semn de nesiguranță
Atunci când gelozia este cronică, debilitantă și deschisă - atunci devine o problemă. „Gelozia cronică nu este un semn pozitiv pentru relație. Ar putea fi tentant să credem că cineva este mai interesat de noi pentru că exprimă un comportament posesiv. Dar gelozia este un semn negativ, de nesiguranță în relație”, consideră Lauren Papp, profesor de dezvoltare umană și studii familiale la Universitatea din Wisconsin, SUA.
„Gelozia conține mai mult iubire de sine decât iubire“ (François de La Rochefoucauld)