de Roxana Istudor şi Flori Pintea
Epoca științei și tehnologiei i-a obișnuit pe oameni să perceapă supranaturalul ca pe o iluzie. În tot acest tablou al prim-planului explicațiilor pragmatice, iubirea, felul în care doi oameni percep ca magic sentimentul ce îi atrage unul spre celălalt rămâne marea excepție de la argumentația științifică strictă.
Noțiunile de predestinare și de suflet-pereche rămân foarte larg răspândite
Experții în psihologie de la Universitatea California au ajuns la concluzia că, în pofida omniprezenței științei în toate aspectele vieții omului modern, noțiunile de iubire magică, de predestinare și de suflet-pereche sunt larg răspândite și profund simțite. „Departe de a fi o invenție a poeților sau a producătorilor de emisiuni de televiziune, dragostea romantică a făcut parte din natura umană de multe mii de ani. Scrisorile de dragoste scrise în urmă cu 4.000 de ani în Mesopotamia sunt remarcabil de asemănătoare cu cele scrise astăzi și, deși culturile diferă, fenomenul pare să fie universal”, detaliază specialistul Benjamin Kaveladze.
Angajamentul și recompensa pentru acesta
Abordând magia iubirii prin prisma psihologiei evoluționiste, specialiștii punctează faptul că mintea umană a evoluat pentru a acorda prioritate aspectelor care au contribuit la supraviețuire și reproducere, inclusiv potențialii parteneri. „Cum i-ar fi putut ajuta sentimentul amețitor de îndrăgostire și credința predestinării pe strămoșii noștri să supraviețuiască sau să se reproducă? Potrivit unei explicații, cheia scopului străvechi al iubirii constă în a favoriza în primul rând relațiile monogame, care durează cel puțin suficient de mult pentru a fi părinții urmașilor”, arată specialistul Jonathan Schooler. Având în vedere amploarea acestui angajament, există multe motivații pentru a face lucrurile corect prin găsirea celui mai bun partener posibil. „Pentru a rezolva problema angajamentului și a transmite cu succes genele, este, în general, mai bine să nu fie urmărită la nesfârșit perfecțiunea, ci să fie identificat un partener suficient de bun. Astfel, evoluția poate să fi creat dragostea ca un contract biologic, rezolvând atât problema angajamentului, cât și o recompensă îmbătătoare pentru această soluție”, adaugă Schooler.
Îndeplineşte „un scop adaptativ“
În ciuda faptului că se bazează pe fantezie, adăugarea noțiunii de magie când vine vorba despre iubire este considerată de specialiștii americani adaptativă. „A crede într-o narațiune care sugerează că relația este predestinată și magică poate oferi un motiv consistent pentru parteneri de a rămâne împreună pe termen lung. Îndeplinind un scop adaptativ, magia poate fi considerată… rațională. Deci, chiar dacă dragostea magică nu are sens, are sens ca dragostea să se simtă magic. Cercetarea noastră sugerează că magia iubirii îi ajută pe oameni să-și ducă la îndeplinire angajamentul extraordinar necesar pentru a-și transmite cu succes genele”, adaugă specialiștii citați de „The Conversation”.