de Roxana Istudor şi Daniel Şuta
Mult timp s-a vorbit despre acțiunea de excepție asupra psihicului, emoțiilor și relațiilor a așa-numitului „hormon al iubirii”, oxitocina. O cercetare de dată recentă vine să completeze tabloul acestui efect.
Parte a unui program genetic complex
O serie de experimente pe animale de laborator au relevat faptul că oxitocina, numită și „hormonul iubirii”, acționează cel mai bine alături de alți receptori importanți în procesul de formare de legături sociale și de atracție. „În timp ce oxitocina a fost considerată «Poțiunea de dragoste nr. 9», se pare că și celelalte sbstanțe trebuie să intre în ecuație. Acest studiu arată că oxitocina este doar o parte a unui program genetic mult mai complex”, susține cercetătorul Devanand Manoli, de la Universitatea din California, San Francisco.
Tratamente mai bune pentru afecțiunile de sănătate mintală
Oxitocina și-a câștigat reputația de „hormon al dragostei” încă din anii 1990. Mecanismele prin care oamenii se leagă între ei au fost considerate mult timp cheia pentru deblocarea unor tratamente mai bune pentru afecțiunile de sănătate mintală precum autismul și schizofrenia, ambele interferând cu capacitatea unei persoane de a forma atașamente sociale. „Aceste descoperiri răstoarnă ideile de până acum despre oxitocină legate de asocierea perechilor”, afirmă cercetătorul Nirao Shah, neurobiolog la Stanford Medicine.
Jocul emoțiilor, de la pasiune la tandrețe
Cum acționează hormonii în momentul în care două persoane încep să se îndrăgostească una de cealaltă? În primul rând intră în scenă dopamina, hormonul concentrării. Aceasta apare în organism la începutul relației, amplifică senzația atingerii și exacerbează emoțiile până la o intensitate maximă. Cercetătorii în domeniu au ajuns la concluzia că dopamina are un rol important în a memora sursele de plăcere și de satisfacție. Oxitocina se produce la oamenii îndrăgostiți și fericiți, este asociată cu starea de iubire pură și de încredere reciprocă. Aceasta micșorează producerea hormonilor specifici primei faze de relație, iar pasiunea arzătoare scade pe măsură ce cresc atașamentul și tandrețea. Studiile au arătat că, în prezența unei cantități mai mari de oxitocină, oamenii devin mai buni, mai încrezători și mai atenți la nevoile celuilalt.
„Există alte căi și alte conexiuni genetice care să permită acest comportament de atașament. Oxitocina ar putea fi o parte a acestui program, dar nu este singurul element” (studiu al Universității din California, San Francisco)