de Roxana Istudor şi Flori Pintea
Atunci când o persoană are ezitări și inegalități de comportament în relația de cuplu, specialiștii numesc fenomenul „atașament dezorganizat”, îi explică fundalul și îi detaliază semnele distinctive.
Frica profundă de abandon și de respingere
Modul în care o persoană se vede pe sine și în care se implică în cele mai apropiate relații poate fi un produs al tipului său unic de atașament. Acesta se formează în copilărie și ghidează unele dintre credințele, gândurile și comportamentele de mai târziu. Copiii care sunt crescuți pentru a dezvolta un stil de atașament de frică și de evitare ajung deseori adulți cu atașament „dezorganizat” în relațiile lor, inclusiv în cea de cuplu. Specialiștii consideră că acest tip de atașament este asociat cu simptome ale tulburării de personalitate limită (BPD), care implică frici profunde de abandon și de respingere sau de a fi perceput drept „insuficient de bun”.
Modele de instabilitate comportamentală
Adulții cu un stil de atașament cu frică și evitare manifestă adesea o dinamică dezordonată în relațiile lor romantice - emoții intense, o mare nevoie de control și modele de instabilitate comportamentală. Multe persoane cu acest stil de atașament înregistrează chiar tendința de a rămâne într-o relație toxică, pentru a preveni respingerea. Partenerii unor astfel de persoane pot observa cu ușurință că acestea au o teamă profundă de a fi singure, nu au încredere în cei din viața lor, au o permanentă imagine negativă de sine și niveluri ridicate de disociere, mai ales atunci când apar temeri de abandon.
Evaluarea şi eliminarea credințelor greșite
Specialiștii recomandă persoanelor cu acest tip de implicare în relație o pauză, reflecție profundă și o recunoaștere a problemei în forul interior. De asemenea, este optimă o examinare a adevăratelor repere ale relației actuale, independent de „clișeele” deprinse în copilărie. De asemenea, este important un timp acordat partenerului, evaluarea și respingerea credințelor greșite sau gândurilor care resping adaptarea și care ies la suprafață, declanșând sentimentul de nesiguranță. În același timp, este binevenită o construire constantă a încrederii față de partener și de cei mai apropiați.