de Raluca Grințescu
Uleiul de sunătoare preparat în casă îşi menţine puterea curativă timp de doi ani şi este utilizat în îngrijirea rănilor deschise, a rănilor proaspete, a hematoamelor, în inflamațiile ganglionilor şi a tenului aspru, în cazul durerilor de spate, lumbago, sciatică şi reumatism. Are efect calmant, antiinflamator, cicatrizant şi are un rol important în combaterea senzaţiilor de durere, usturime sau de mâncărime. Sugarii cu dureri de burtă (colici) se liniştesc dacă burtica le este masată cu ulei de sunătoare.
Reţeta 1
Planta crudă sau uscată se toacă mărunt şi se umple cu ea o sticlă, în care se adaugă apoi ulei de floarea-soarelui (sau un ulei cât mai gras). Sticla se pune lângă o sursă de căldură sau la soare şi se lasă la macerat. Amestecul este lăsat la macerat 10-14 zile. După trecerea termenului, uleiul şi florile din sticlă se strecoară prin tifon. Sticla se umple din nou cu alte flori proaspete, se toarnă deasupra uleiul obţinut prin strecurare, şi procedeul se repetă de trei-cinci ori, cât ţine sezonul de înflorire la sunătoare (iunie-septembrie). Preparatul este gata când uleiul a căpătat o culoare de roşu foarte intens. Se scurge ultima oară, se filtrează prin tifon o dată sau de două ori (trebuie să fie limpede, fără impurităţi) şi se păstrează la loc răcoros, în sticluţe de culoare închisă.
Reţeta 2
Florile culese pe vreme însorită se introduc într-o sticlă până la gât, fără a se îndesa, şi se toarnă ulei de măsline (sau alt ulei gras) peste ele. Uleiul trebuie să acopere florile. Sticla, bine astupată, se lasă câteva săptămâni în soare sau în apropierea unei surse de căldură. După o anumită perioadă, uleiul capătă o culoare roşie. Se filtrează printr-o bucată de tifon, se storc bine resturile şi uleiul de sunătoare se trage în sticle de culoare închisă. În cazul utilizării sale la arsuri, este mai bună macerarea plantei în ulei de in.
Reţeta 3
Aceasta este o metodă de preparare mai rapidă a uleiului, însă eficiența lui este mai redusă, deoarece, prin fierbere, îşi pierde o parte dintre proprietăţi. Se iau patru linguri cu flori proaspete sau uscate, umezite cu două linguri cu alcool de calitate, lăsate 24 de ore în vas acoperit, apoi fierte (la bain-marie) cu ulei, timp de două-trei ore, până se evaporă alcoolul. După ce se răceşte, uleiul se filtrează şi se păstrează la rece în sticle închise la culoare.
Reţeta 4
Flori uscate de sunătoare se mărunţesc în piuă sau cu râşnița electrică de cafea. Se pun patru linguri cu sunătoare mărunţită într-un vas şi se toarnă deasupra ghee încinsă (100-150 g unt clarifiat), amestecându-se apoi bine, până ce compoziţia se răceşte, după care se lasă vreme de șapte-opt ore să se odihnească. Se pune apoi vasul în care s-a făcut amestecul la foc mic şi se aşteaptă până îşi recapătă consistența lichidă, după care se filtrează totul prin tifon, obţinându-se un unguent cu tentă roşiatică, ce se va păstra la frigider.
Pentru uz extern
Se masează uşor zonele cu probleme, de două-trei ori pe zi sau se îmbibă o compresă cu ulei, care se aplică direct pe locul afectat. Pentru combaterea mâncărimilor pielii şi a usturimii se adaugă în uleiul de sunătoare câteva picături de ulei volatil de mentă. În cazul rănilor deschise se aplică în strat subţire cu spatula, omogen, pe toată suprafaţa plăgii, sub pansament steril, care se va schimba la 12-24 de ore. În masajul terapeutic sau de relaxare se poate amesteca însă cu uleiuri esenţiale de: neroli, muşeţel, bergamotă, patchouli, levănţică, portocal, trandafir, ylang-ylang. La 10 ml ulei de sunătoare se pun cinci picături de ulei esenţial.
Pentru uz intern
O lingură cu ulei de sunătoare luat pe stomacul gol este benefic în cazurile de fiere leneşă, dureri de ficat, pietre la vezica biliară, în cazul durerilor de cap care apar la persoanele care au probleme biliare, dureri reumatice, junghiuri intercostale, crampe musculare, colici, afecţiuni ale rinichilor, dureri în piept, migrene, dureri de urechi, ochi iritaţi. El este însă şi un leac excelent împotriva diareii. Nevralgia trigemenului poate fi şi ea combătută cu sunătoare dacă se beau zilnic două-trei ceşti cu ceai de sunătoare şi se masează (extern) cu ulei de sunătoare, timp mai îndelungat, locurile cu probleme. Pentru afecţiuni bucale se face gargară cu o linguriţă cu ulei nediluat de trei ori pe zi, adică se mestecă uleiul timp de trei-cinci minute, după care se aruncă şi se clăteşte gura cu tinctură de gălbenele diluată în apă (după mesele principale). Poate fi folosit ca ulei de masaj, reface tenul îmbătrânit şi elimină durerile după fracturi.
Oamenii ignoră leacurile populare şi se tratează cu pastile pline de chimicale, care, de cele mai multe ori, fac mai mult rău decât bine. Doar după ce ajung la disperare şi văd că acestea nu dau rezultate, încep să întrebe prin bătrâni de leacuri şi reţete de mult uitate. Sunătoarea și tătăneasa sunt „reginele” care tronează la bunăstarea pielii noastre.