de Raluca Grințescu
În iarna anului 1898, inginerul german Wolfgang Schulze a rămas să muncească în laboratoarele fabricii de bere în care lucra până după lăsarea întunericului. După ce şi-a încheiat treaba, a văzut un fenomen uluitor: vasele în care se afla drojdia de bere iradiau o lumină fluorescentă. Din momentul acela, inginerul german a început să studieze asiduu drojdia de bere şi a descoperit că substanţa aceea păstoasă maronie avea o mulţime de beneficii pentru sănătate: aplicată pe piele, vindeca foarte rapid rănile, iar administrată intern scurta convalescenţa. Încurajat de aceste rezultate, inginerul şi-a tratat cu drojdie soţia bolnavă de cancer, şi boala nu a mai progresat. Abia pe la mijlocul secolului al XX-lea, cercetările inginerului german aveau să fie luate în serios de medici şi de biochimişti.
Acoperă carenţele de vitamine din complexul B
Este o aglomerare de ciuperci inferioare (Saccharomyces cerevisiae), de dimensiuni microscopice, dar care se comportă ca nişte adevărate uzine de medicamente, ce produc aproape întreaga gamă de aminoacizi esenţiali, toate vitaminele din complexul B, enzime, minerale în formă asimilabilă (calciu, magneziu, fosfor) şi anumite oligoelemente indispensabile vieţii (în special seleniu). Substanţele secretate de drojdia de bere joacă un rol esenţial în întreţinerea sănătăţii şi în vindecarea unor boli, chiar şi dintre cele mai grave. Poate cea mai importantă calitate a acestui supliment nutritiv este faptul că acoperă carenţele de vitamine din complexul B, care afectează majoritatea oamenilor, mai ales la sfârşitul iernii. Aceste nouă vitamine din complexul B sunt indispensabile pentru funcţionarea oricărui organ sau sistem din corp.
Mai eficientă decât germenii de grâu
Drojdia de bere este considerată un aliment-miracol, mult mai eficient chiar decât grâul şi germenii de grâu. Ea conţine 50% proteine uşor digerabile, toţi acizii aminaţi indispensabili vieţii (histidină, lizină, triptofan, leucină, fenilamină, cistină). Conţine o cantitate ridicată de glutation şi peptide sulfuroase, având o acţiune preponderentă în special în reacţiile de oxidoreducere, în procesele de dezintoxicare şi în rezistenţa la infecţii. Drojdia de bere conţine, de asemenea, lecitină, 14 săruri minerale esenţiale, precum şi oligoelemente, dintre care: P, Mg, K, Zn, Cr, Ag, Au, Ca, Co, Cu, Fe, I, Mn, Sn. În drojdia de bere se găsesc factori catalitici, 17 vitamine, printre care şi grupa completă (şi în procentaj ridicat) a vitaminelor B, despre care am amintit mai sus. Ea mai conţine cantităţi importante de ergosterol (care, sub influenţa razelor ultraviolete solare, se transformă în vitamina D), acţiunea sa antirahitică fiind de patru ori mai puternică decât cea a uleiului de ficat de morun.
Indicată persoanelor care fac eforturi fizice
Drojdia de bere este indicată în special persoanelor care fac eforturi fizice, deoarece măreşte rezistenţa la oboseală, favorizând activitatea musculară şi uşurând eliminarea toxinelor din organism. Datorită activităţii sale hepatoprotectoare, drojdia de bere este indicată în special în stările precirotice și în stazele hepatice. Dacă se foloseşte sub formă lichidă, drojdia de bere proliferează în intestin şi exercită o acţiune inhibitoare asupra unui anumit număr de germeni patogeni: stafilococi, streptococi şi colibacili. Este indicată în toate afecţiunile intestinale grave sau cronice de origine infecţioasă, precum şi în prevenirea efectelor secundare rezultate în urma administrării antibioticelor, deoarece remediază rapid dezechilibrul florei intestinale.
Tratează hepatitele
Drojdia uscată este mai puţin activă din punct de vedere terapeutic. Poate fi utilizată intern - consumată la fiecare masă, amestecată împreună cu legume, cu fructe şi/sau cu miere în doze de o jumătate de linguriţă pentru copii şi o linguriţă pentru adulţi şi bătrâni - sau extern, sub formă de spălături (o linguriţă cu drojdie dizolvată într-un litru de apă) în gastroenterite acute infantile. În cazul anemiei şi al tulburărilor de asimilare a mineralelor (în special a calciului şi a magneziului) faceți o cură de 21 de zile cu drojdie de bere. De asemenea, este de real folos în tratamentul hepatitelor virale A, B şi C, cât și în răceli şi boli infecţioase în general, deficienţe imunitare - se administrează timp de două-trei săptămâni câte trei lingurițe cu drojdie proaspătă pe zi.
Puternică acţiune reîntineritoare
Tratamentele de 20 de zile cu drojdie de bere ajută la scăderea în greutate. Această proprietate remarcabilă se datorează cromului prezent din belşug în drojdia de bere. Acest oligoelement este foarte important şi în cazul diabetului. Consumul de drojdie de bere reglează nivelul colesterolului în sânge, aduce la valorile normale tensiunea şi favorizează activitatea miocardului. În cazuri de paralizie, boala Parkinson și boala Alzheimer faceți în fiecare lună o cură de câte două săptămâni, în care consumați zilnic trei-patru linguriţe cu drojdie de bere. Este un tratament cu o puternică acţiune reîntineritoare, cu efecte tonice asupra întregului sistem nervos. Acelaşi tratament este valabil şi în depresie, precum şi în tulburările psihice generate de stres.
Îndepărtează efectele negative ale iradierii
Drojdia de bere este un ajutor extraordinar pentru bolnavii de cancer care au recurs sau recurg la iradiere (cobaltoterapie). Iradierea are mai puţine efecte adverse atunci când este asociată cu consumul zilnic de drojdie de bere (minimum șase linguriţe pe zi). De asemenea, protejează mucoasele - aspect important, mai ales în cancerul de gât şi de esofag. Efectele negative ale radioterapiei sunt îndepărtate şi în ceea ce priveşte manifestările externe: formarea de ragade cu infecţii, deformarea unghiilor şi inflamarea lor, hipercheratozele, atrofiile pielii. Asociaţia Oncologică Bavareză recomandă bolnavilor cu cancer utilizarea drojdiei de bere pentru a lupta împotriva acestei boli.
PONT. Dacă aveți psoriazis, sclerodermie sau afecţiuni dermatologice, în general faceți cure de o lună, câte patru linguriţe cu drojdie de bere pe zi, cu o săptămână de pauză.