de Iulian D. Moleianu

Denumită în popor şi iarba-tăieturii, iarbă de rană, vindecuță, frunza tăieturii, iarba-vântului, sovârvariță, sclipeț sau buruiana de arthritis, iarba-tâlharului a fost folosită încă din Antichitate de druizi, care o întrebuinţau pentru excluderea spiritelor rele, a coșmarurilor și a disperării. Practicile nu au dispărut nici astăzi, planta fiind folosită cu succes şi în medicina naturistă atât împotriva insomniilor, cât şi pe post de cicatrizant.

Barieră în faţa atacurilor energetice

În vechime, iarba-tâlharului era arsă la solstițiul de vară, pentru purificare și pentru protecție, iar apoi vracii i-au descoperit valenţele homeopatice de plantă întăritoare. Buruiana se presăra în jurul sau în apropierea ușilor și a ferestrelor, pentru a forma o barieră de protecție împotriva atacurilor energetice. Ei bine, obiceiul se păstrează în unele sate din Ardeal şi în zilele noastre, pentru că proprietăţile plantei sunt de-a dreptul magice. Astfel, în cazul în care sunteți tulburați de coșmaruri, puneți câteva plante într-un săculeț sau într-un material şi aşezaţi-le sub pernă. Veţi observa că iarba-tâlharului face minuni, pentru că imediat veţi dormi liniştiţi şi vă veţi trezi odihniţi. Planta se adaugă, de asemenea, alături de tămâie, în ritualurile de purificare și de protecție, iar în unele sate tinctura obţinută din această plantă se foloseşte la ungerea copiilor nou-născuţi, nu din superstiţie, ci pentru că are proprietatea de a catifela pielea.

Efect cicatrizant teribil

De la iarba-tâlharului se folosesc frunzele, florile, tulpina şi rădăcina. Se pare că denumirea plantei ar proveni din faptul că, pe vremuri, tâlharii, răniţi fiind, culegeau în grabă această buruiană şi îşi oblojeau rănile cu ea, deoarece are un teribil efect cicatrizant. Se spune că a fost descoperită de o bătrână care s-a rănit la mână, şi, găsind planta, şi-a pansat rana, aceasta vindecându-se într-o clipă. Iarba-tâlharului este ştiută şi folosită ca remediu naturist mai mult de călugării de la mănăstiri şi de oamenii de la sate, fiind foarte utilizată în tradiţia populară. Este emolientă, antispasmodică, sedativă şi un cicatrizant eficient, folosită atât pentru vindecarea rănilor externe, a tăieturilor şi arsurilor, cât şi, cu destul de mult succes, în cazul gastritei şi al ulcerelor gastrice.

Calmează diareea şi inflamaţiile vezicii

Planta degajă un miros aromatic şi are gust amar. Are efecte dezinfectante în caz de diaree şi de inflamaţii ale vezicii. Tratamentul cu această buruiană înregistrează succese asupra durerilor de natură nervoasă şi vindecă asteniile. Efecte importante se obţin şi în cazul durerilor de cap şi de faţă, buruiana fiind un mijloc sedativ în dureri premenstruale și în probleme nervoase. Sucul obţinut din flori vindecă depresiile uşoare şi, combinat cu polenul, devine un calmant perfect în stări de nervozitate excesivă. Acest suc se prepară în felul următor: se obţine o infuzie din maximum două linguriţe cu plantă uscată la o cană cu apă clocotită. Compoziţia se lasă acoperită aproximativ zece minute, şi apoi se strecoară. Se beau două-trei căni pe zi.

Diminuează durerile intracraniene

Ca uz extern, iarba-tâlharului se întrebuinţează la spălatul pe cap, pentru diminuarea durerilor intracraniene. Cu toate acestea, ea nu e recomandată în niciun caz femeilor gravide, care pot suferi de ameţeli din pricina compoziţiei chimice a plantei. Iarba-tâlharului tratează cu succes stările de anxietate şi de oboseală cronică provocată de stres.

Atenţie! Planta nu e indicată femeilor gravide, care pot suferi din pricina ameţelilor.

Tinctura previne catarul pulmonar

Recentele cercetări arată că buruiana poate preveni catarul pulmonar, astmul, diareea, dar şi apariţia pietrelor la rinichi şi la vezica biliară. În funcţie de afecţiuni, se mai poate asocia cu floarea de tei sau cu rădăcina de tătăneasă. Tinctura este adjuvant în situaţii de gastrite, de ulcer gastroduodenal, de colită, de rinită, de sinuzită, de bronşită sau de atac ischemic cerebral. În aceste cazuri, este recomandat să beţi câte o lingură cu tinctură diluată în apă, de trei ori pe zi. Ca uz extern, planta se mai foloseşte în cazuri de răni, de eczeme, de arsuri, de ulceraţii cutanate și de ulcer varicos. Tratamentul este acelaşi ca în vechime şi nu este necesar sfatul medicului, pentru că se aplică rapid tamponări pe locurile afectate.